ZIUA COMUNEI MILOSESTI LA 144 DE ANI DE LA PRIMA ATESTARE

 

Dumitru Trifu, la aniversarea comunei Miloșești:

„Îi vom croi o haină frumoasă, o să-i punem și o maramă, să fie mândră de haina pe care o poartă”

14 octombrie 2022, sărbătorirea comunei Miloșești la 144 de ani de la prima atestare documentară. Firesc, amfitrionul întâlnirii a fost primarul comunei, domnul Dumitru Trifu, care a vorbit numeroasei asistențe despre trecutul și oamenii săi de la începuturi, dar și de cei ai prezentului, alături de care dorește să facă din Miloșești o localitate de fală a județului.

Dumitru Trifu: Ziua comunei pe vremuri se organiza toamna târziu. De ce toamna târziu? Se aștepta ca sătenii, țăranii de atunci, să-și adune toate produsele, să le adăpostească pentru timp de iarnă. În special, crescătorii de oi, ciobanii, se pregăteau să aducă oile la iernat. Și atunci, după recolta toamnei era dunată, se adunau să se și mai bucure. La întâlnirea lor, vorbeau despre cum a fost anul precedent, căt a fost vara de ploioasă ca iarba să fie cât mai bună, cât mai grasă, să obțină cât mai mult lape, dacă animalele sunt pregătite pentru perioada de iernat. Cei care cultivau cereale vorbeau despre cum a ieșit grâul din iarnă, deoarece iernile erau fosarte grele, discutau despre primăvară, dacă a fost propice și grâul a răsărit în mod normal. Un țăran de atunci, numai dacă băga pumnul într-un sac de grâu și-l vântura în podurile palmei își dădea seama de calitatea lui, dacă e brobonat și bun de dus la moară. Acum se vorbește de indici de panificație, de gluten… Dar, aceleași discuții, și atunci și acum, au același numitor comun, au aceeași esență: bunăstarea oamenilor. Dragilor! orice om născut în această comună, dus la școală în această comună, devenit util acestei societăți, trebuie să iubească această comunitate. O mare parte dintre noi, printre care mă număr și eu, ne-am format în această comunitate, am dat naștere copiilor, i-am dus la școală aici, i-am educat aici, i-au educat profesori care au fost și ei la rândul lor crescuți în această comună. Au mers copiii noștri la București la școli mai înalte și nu puțini dintre ei vin înapoi în Miloșești și-și pun în operă ceea ce au învățat la școlile cele înalte. Putem să nu ne mândrim cu asemenea comunitate? Despre comuna sunt unii care vorbesc că ar fi trebuit să fi fost mai bogată, mai frumoasă, mai colorată, mai primitoare. Sunt de acord și eu, dar această comună, dumneavoastră și cu cei care o conduc o facem mai frumoasă. Astăzi, dumneavoastră și cu mine vom schimba fața Miloșeștilor. Vă garantez că o să-i croiesc o haină nouă. De doi ani, caut croitori și am găzit pe raza comunei, am găsit la Consiliul Județean, am găsit la București, am găsit la fondurile europene și îi vom croi o haină frumoasă, chiar o să-i punem și o maramă, să fie mândră de haina pe care o poartă. Suratele ei vecine vă garantez că or să fie invidioase. Dumnezeu să ne dea sănătate tuturor! Să ne trăiești, scumpa noastră comună, Miloșești!

Vă sună a cuvinte frumoase, vă sună, poate, a campanie electorală. Nicidecum. Altfel, nu cred că toți cei aproape două mii de participanți la acest eveniment ar fi aplaudat frenetic la unison, nu cred că toți cei care au avut intervenții pe frumoasa scenă amenajată în apropierea stadionului comunal nu ar fi remarcat schimbările majore petrecute în Miloșești în ultima perioadă. Așadar, haideți să-i lăsăm pe invitați și pe mulți dintre fiii comunei să ne povestească câte ceva din istoria acestei așezări, dar și depre cum va putea ea să devină peste câțiva ani una de reper în județ.

Marian Pavel, președintele Consiliului Județean Ialomița: Bună ziua și la mulți ani, Miloșești! Spunea domnul primar, metaforic vorbind, despre ceea ce vrea să croiască pentru dumneavoastră în Miloșești. Eu pot să vă spun, ca președinte al consiliului județean, că dacă pe domnul primar Trifu îl dau afară pe ușă el intră pe geam! Cam asta face de fiecare dată și în fiecare zi are un nou proiect pe care vrea să-l supună atenției noastre pentru a fi finanțat. Voi fi foarte scurt, vă las să petreceți, să vă bucurați de ziua dumneavoastră, noi politicienii trebuie să vorbim mai puțin și să facem mai mult. O ultimă provocare, apropo de poarta făcută cu proiecte, nu știu dacă știți, dar în perioada următoare în comuna dumneavoastră vor fi investiți numai prin programul Anghel Saligny nu mai puțin de 140 de miliarde de lei numai în sfaltarea străzilor din Miloșești. Felicitări, domnule primar!

Marin Constantin, prefectul județului Ialomița: Vreau să vă spun că v-ați găsit primarul potrivit. Vorbeam mai devreme cât de frumoasă a devenit comuna dumneavoastră. Păi, comuna a devenit frumoasă pentru că are oameni frumoși. Numai ce văd eu în fața mea și și înțeleg că Miloșeștiul este o comună frumoasă cu oameni frumoși. Ce face primarul de Miloșești astăzi pentru comuna dumneavoastră sper să fie un făuritor de tradiție. Sper ca peste douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani oricine ar conduce comuna asta să vă întâlniți și să petreceți frumos. Noi suntem aici pentru dumneavoastră și pentru domnul primar ca să vă sprijinim și să-l sprijinim să faceți ce și-a propus și ce v-ați propus pentru Miloșești. Prezența noastră înseamnă că nu este singur, că va face ce și-a propus și îl vom sprijini.

Maria Ștefan, biblioecar al bibliotecii comunale, ardeleancă de felul său, dar adoptată cu tot sufletul de comunitatea din Miloșești, a fost invitată pe scenă pentru a face o scurtă trecere prin istoria Miloșeștiului.

Maria Ștefan: M-am gândit, azi, când comuna Miloșești, sărbătorita noastră de astăzi, împlinește 144 ade ani, să vă prezint câteva repere istorice ale acestei așezări. Primii localnici au fost păstorii și crescătorii de vite transilvăneni, care practicau transhumanța și care pe la mijlocul secolului 19 s-au stabilit pe aceste locuri adăpostindu-se în bordeie. Așezarea s-a numit Pastrama, apoi Câneieni și era inclusă în moșia Andrășești, al cărei proprietar era prințul sârb Miloș Teodorovici Obrenovici. În 1864, adică acum 158 de ani, ia ființă satul Miloșești, după numele proprietarului moșiei. La 28 decembrie 1878, în urmă cu 144 de ani, se atestă documentar comuna Miloșești, formată din satele Miloșești și Nicolești. La 1924, ia ființă al treilea sat, prin împroprietărirea țăranilor din Chiojdeanca, județul Prahova. Numele așezării s-a numit prima dată Regina Maria, apoi, odată cu instaurarea regimului comunist a devenit Tovărășia. Biserica satului a fost ridicată în 1871, prin contribuția țăranilor împroprietăriți din Miloșești și Nicolești. Primul paroh a fost preotul Călin. Biserica satului Tovărășia a fost ridicată în 1948. În 1959 a fost ridicată biserica satului Nicolești. Din 1893 la Miloșeti a funcționat prima școală primară, într-un local închiriat, la fel cum a funcționat și la Nicolești. Abia în anul 1923, prin contribuția locuitorilor comunei Miloșești (vedeți, mereu contribuția locutoriulor comunei, oameni deosebiți) începe construirea unui local de școală și în toamna anului 1924 s-a dat în folosință sub învățătorul Șerban P. Popescu. Despre primărie, pot să vă spun că și ea a funcționat prima dată într-un local închiriat, iar în toamna lui 1932, pe timpul primarului Șerban Ionescu, se cumpără de la moșierul Matei Cantacuzino un local pentru primărie și pentru postul de jandarmi. În localul actual, primăria funcționează din anul 1953. De atunci, știți tot ce s-a întâmplat, pentru că ați trăit acele vremuri. A, da, la mulți ani Paraschiv și Paraschiva!

În continuare, primarul Dumitrui Trifu a înmânat o serie de plachete de excelrnță. Mai întâi, invitaților la sărbătoare comunei, domnilor Marian Pavel, președintele Consiliului Județean Ialomița și domnului Marin Constantin, prefectul județului Ialomița. După aceea, unor personalități ale comunei, oameni de referință în viața comunității de-a lungul anilor.

Doina Furcoiu Solomonov, născută în 1945, absolventă a Facultății de educație fizică și sport, începe handbalul de performanță la Universitatea din București, care ajunge în semifinala Campionilor Europeni: Sunt profund emoționată și de fiecare dată foarte fericită că sunt aici și rămân fericită aici chiar dacă ramurile mele s-au dus un pic mai departe.

Viorica Croitoru Cap Bun, fiică a satului din 6 ianuarie 1955, absolventă a Universității din Craiova, Facultatea de Filologie – Istorie, specializarea limba și literatura română și limba și literatura franceză, muzeograf și șef al secției documentare-relații cu publicul la Muzeul Național al Agriculturii: Sunt onorată pentru această distincție. Felicit pe toți cei care au primit plachete, dar și pe toți ceilalți fii ai satului, care într-un fel sau altul și-au adus contribuția la remarcarea comunei noastre. Am lucart 13 ani în învâțământ aici în sat, unde am făcut o cerceterare aplicată pe obiceiuri și practici tradiționale din satul Miloșești, după care m-am lansat în muzeografie. Am lucat 25 de ani în muzeu, unde am făcut de toate, cecrcetare, achiziții, valorificare, m-am specializat în mod expres pe tradițiile populare. Am scris numeroase studii și cărți pe acest subiect. Mulțumesc din suflet, sunt mândră că sunt fiică a acestei comunități și mă voi strădui să contribui în continuare la prestigiul ei.

Vasile Poenaru, născut în 22 august 1955 la Miloșești, scriitor, editor, traducător și lexicograf, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a studiat la Universitatea București, Facultatea de limba și literatura română – Secția engleză, absolvind ca șef de promoție, în 2004 a devenit master în lingvistica engleză aplicată cu profil didactic: Sunt deosebit de emoționat. Acest loc reprezintă extraordinar de mult pentru mine, aici am găsit inspirația pentru primele poezii, pentru primele cărți, aici am găsit sprijinul extraordinar din partea profesorilor. Profesorii mei au fost oameni pe care i-aș fi dorit și în București pentru fiicele mele, pentru că din punct de vedere profesional și moral surclasează orice grup de profesori de la orice școală din București. Îmi amintesc de fiecare în parte, profesoara de română și soțul său, familia Radu, au fost niște luceferi a căror lunmină m-a îndrumat, dar toată echipa de profesori a reprezentat pentru mine un sprijin extraordinar. De asemenea părinții mei, a căror lipsă le-o simt atât de mult, sunt aici, lângă vechea biserică a satului și întotdeauna mă gândesc la ei și la felul în care au știut să fie alături de mine și de ceilalți frați ai mei. Recunoștința mea merge la ei așa cum merge la întreaga comunitate. Niciodată nu v-am uitat și întotdeauna sunteți cu mine.

Au mai primit plachete de excelență domnul Cilibeanu Gheorghe în semn de prețuire pentru întreaga activitate sportivă, cu activitate deosebită în fotbalul local și județean; familia Cițoiu Vasile și Sanda la împlinirea a 62 de ani de căsătorie neîntreruptă trăită cu drag și prețuire reciprocă; familia Negroiu Gheorghe și Ioana, la împlinirea a 64 de ani de căsătorie neîntreruptă; doamna Necula Georgeta, fiică a satului, în semn de respect și aprecierea pentru longevitate la împlinirea vârstei de 96 de ani; doamna Neagu Elena, în semn de prețuire pentru a fi cea mai longevivă soție de veteran de război din Miloșești.

Așa cum stă bine unei comune la aniversarea sa, vorbe puține, dar încărcate de valoare istorică și spirituală deosebită (pe măsura oamenilor care trăiesc în cele trei sate ale Miloșeștiului) și distracție maximă. Da, pentru că de la orele prânzului și până s-a înoptat în timp ce grătarele sfârâiau și berea curgea în halbe atmosfera era și mai încinsă pe scenă, acolo unde au urcat Daniel Trifu, fiu al satului îndrăgit în toată țara pentru frumoasele sale melodii populare, membrii Ansamblului Doina Bărăganului, Daniela Gyorfi, Nicu Paleru și Lorena.

Nicolae TACHE