Wolfgang Amadeus Mozart în vizită în Slobozia

După marele succes cu opera „Nunta lui Figaro” la Viena, Mozart a primit comanda unei noi creaţii din partea Operei din Praga. Astfel, în luna octombrie a anului 1787 se afla în diligenţă, grăbit să ajungă mai repede, să se apuce de treabă, deocamdată hotărât să compună şi să dedice oraşului simfonia „Praga”. În bagaje avea câteva librete noi de operă. L-a încântat mai ales o propunere de operă comică, cu libret în limba italiană, „Don Giovanni”, de Lorenzo da Ponte, acelaşi libretist norocos al „Nunţii lui Figaro”.

În libret era esenţializată circulaţia populară şi cultă a un mit spaniol intrat în literatură prin piesa „Don Juan” de Tirso de Molina, „Don Juan” de Moliere, o poveste de ETA Hoffmann, o piesă scurtă de teatru de Alexandr Puşkin, toţi urmaţi de comentariile filozofice ale lui Albert Camus (Mitul lui Sisif) şi de alţi poeţi sau dramaturgi, Gordon Byron, George Bernard Shaw; în literatura română mitul a fost preluat de Radu Stanca şi Șerban Codrin. Despre ce este vorba?

Un afemeiat notoriu, Don Juan, în italiană Don Giovanni, ajutat de un slujitor devotat şi şmecher, o puşlama, Leporello (Iepurilă), îşi notează într-un catastif numele a sute de victime, amante franţuzoaice, italiene, spaniole (o mie trei!). În cele din urmă, Don Giovanni devine criminal, omorând pe talăl ultimei amante, Donna Anna, Commendatorul, Comandantul, un cavaler de capă şi spadă. Într-un libret spumos prin întâmplări ingenios legate şi vorbe de spirit, criminalul este căutat de toţi cei care cunosc adevărul şi e de negăsit. Petrecăreţ fără limite, vânător de fuste de neoprit, Don Juan invită la un banchet chiar statuia de pe mormântul Comandorului, care, dramatic, fantastic, shakespearean, acceptă invitaţia şi se prezintă să bea şampania cu ucigaşul. Scena Don Giovanni, Comandorul (Oaspetele de piatră), Leporello încheie tragic opera, înflăcăratul şi insistentul îndrăgostit de toate femeile pomenindu-se aruncat în infern, spre bucuria unora şi tristeţea altora…

Lui Mozart i-a plăcut într-atât propunerea poetului dramatic, încât, înainte de coborârea la destinaţie, deja trăise câteva „clipe astrale ale omenirii” (mulţumesc Stephan Zweig!): muzica viitoarei opere înflăcărase imaginaţia şi conştiinţa tânărului şi optimistului muzician neamţ. A urmat, frenetic, pur şi simplu cu viteză mozartienă, în următoarele două săptămâni, aşternerea hieroglifelor muzicale pe hârtia cu portative, într-o cameră de hotel devenită până azi sanctuar unde un sacerdot a creat una dintre cele mai faimoase liturghii melodice şi armonice ale umanităţii.

Teatrul de operă praghez, sub bagheta compozitorului, a prezentat premiera mondială absolută în seara zilei de 29 octombrie 1787, eveniment notoriu în istoria artei muzicale, în general, de operă, în special. De atunci încoace, istoriile artelor au ridicat numele lui Wolfgang Amadeus Mozart în fruntea unui catalog de nume, de la Homer, Euripide, Vergilius, Shakespeare, Bach la Dostoievski, Tolstoi, Thomas Mann, unde toţi alcătuiesc majordomii din preajma unui creator absolut.

Am fost întrebat cine a compus „Don Giovanni”, „Cosi fan tute”, „Flautul fermecat”, „Idomeneo”, „Nunta lui Figaro”, „Requiem”, simfonia „Jupiter”, „Misa încoronării”? Dacă nu Dumnezeu, dacă nu Diavolul, atunci numai Mozart! Romancierul francez Gustave Flaubert o spunea serios într-o scrisoare devenită celebră: „Printre lucrurile făcute de Dumnezeu pe pământ, trei sunt cele mai bune: Hamlet, Don Giovanni şi marea.”

Muzica acestei opere a devenit celebră inclusiv prin forţa de anticipaţie. Culme absolută a clasicismului muzical, totuşi prevesteşte acorduri, măsuri, armonii romantice, wagneriene înainte Richard Wagner; mai uimitor, finalul grandios al operei, moartea lui Don Juan, cuprinde armonii expresioniste, dodecafonice descoperite abia în secolul XX de noua şcoală vieneză creată de Arnold Schonberg, Alban Berg, Anton Webern. În istoria artelor, Mozart deste zeul muzicii, aşa cum în antichitate, Dyonisos era recunoscut zeul teatrului.

Mozart a sosit la Slobozia cu discreţie, invitat de nimeni altul decât Ionel Perlea, în zilele festivalului care poartă numele Titanului de la Ograda, sub forma unei partituri masive, de peste 600 de pagini, pentru orchestră, cor şi opt voci soliste într-o mică geantă a profesorului universitar de arta dirijatului, maestrul Dumitru Goia. Fiecare solist şi dirijor în masterclass este, de asemenea posesor al unei partituri complete.

Soliştii invitaţi sunt: Don Giovanni, exuberantul bas David Pogana; Leporello (Iepurilă), legătorul şi dezlegătorul de intrigi, tenorul mereu prezent în scenă Ștefan Lamatic, solist al Filarmonicii George Enescu; Donna Anna, soprana Alexandra Grigoraş, Italia; Donna Elvira, talentata soprană Amelia Stoicescu, Bucureşti, laureată a Concursului „Ionel Perlea” (înlocuită, din cauza unei îmbolnăviri, de soprana Daniela Pădurariu, Bucureşti); Don Ottavio, tenorul Paul Celmare, Bucureşti; zvăpăiata Zerlina, soprana Mădălina Constantinescu, Opera Comică pentru Copii, Bucureşti; mereu înşelatul şi îndrăgostitul Masetto, basul Damian Vlad, Opera Naţională, Bucureşti; Commendatore (Oaspetele de piatră), impresionantul bas Marius Boloş, Opera Naţională, Bucureşti. Pianişti corepetitori pentru solişti în repetiţii: Mădălina Florescu, Andra Denidov de la Opera Naţională, Bucureşti. Regia spectacolului, scenografia: Laura Maria Vlădoiu.

Începând de miercuri, 20 iunie, 2022, în repetiţii, sub ochii, dar mai ales urmăriţi, cenzuraţi, obligaţi să repete notă cu notă, cuvânt cu cuvânt, replică cu replică de urechile muzicale şi pedagogice ale maestrului Dumitru Goia, exigent cu toate miile şi miile de amănunte ale partiturii („Scrie în partitură!”, „Tu îl corectezi pe Mozart? Nu încă, domnule profesor!”, „Mozart ne corectează pe toţi!”) apar în faţa pupitrului tinerii muzicieni înscrişi şi admişi în masterclassul de arta dirijatului operă, transformat din 28 iunie, în masterclass de dirijat simfonie: Bianca Oprea, Cezar Mihail Verlan, Ozana Barabancea (o recunoaşteţi din emisiunile televiziunilor!), Petre Gâscă, cărora se adaugă Marius Șerbănescu, Mihaela Istrati, Eduard Zecheru, Roberto Casulli şi Enrique Torres Riquart (Spania).

Luni, 25 iulie, ora 12, au început repetiţiile cu orchestra „Ionel Perlea” alcătuită din 32 de instrumentişti (după numărătoarea mea). Toţi îşi cunosc la perfecţie partiturile, Mozart se află pretutindeni în muzică, precum sarea în ocean; concert maestru: violonistul Cristian Balaş.

Strict tehnic, opera cuprinde o uvertură (6 minute) şi 58 de „numere muzicale”: recitative (acompaniate cu clavecin/pian), arii (faimoasa arie a şampaniei), duete, triouri, quartete vocale, scene de ansamblu, coruri, o celebră serenadă cu acompaniament de mandolină/harpă, totul subîmpărţit în două acte. În fine, întreaga operă este un gradios scherzzo încărcat cât trebuie cu melodii de o frumuseţe unică, cu ritmuri neastâmpărate, toate personajele dansează şi cântă de bucurie până li se opreşte veselia pe marginea prăpastiei… Numai Anton Bruckner în simfonia 9 mai îndrăzneşte un scherzo de o asemenea amploare… mozartiană şi bruckneriană!

Basul Cătălin Toropoc, Opera din Constanţa, laureat cu Trofeul Concursului naţional de interpretare a liedului „Ionel Pelea”, preşedinte al Asociaţiei SuonArte, dirijor în masterclass, împreună cu vrednica stăpână a casei, lucida, imaginativa, deloc timorata, ba din contra, doamna Clementina Tudor, managerul cu mâini abile al Centrului Cultural „Ionel Perlea”, prezentă permanent şi pretutindeni, astfel muzicianul constănţean şi jurnalistul ialomiţean participă, prin aport artistic şi organizatoric la realizarea întregului spectacol cu public în sala „Europa” din ziua de 27 iulie, ora 16. Colaborarea cu Cătălin Toropoc a reprezentat, de asemenea, realizarea în ediţia trecută a masterclassului de operă, împreună cu Nely Miricioiu, prin punerea în scenă şi interpretarea unui rol din opera „Traviata” de Giuseppe Verdi; amintiţi-vă audiţia impresionantă a capodoperei verdiene „Messa da Requiem”. Mulţi dintre dumneavoastră aţi fost prezenţi la impresionantele evenimente, iar Cătălin Toropoc va intermedia cu noi surprize, iată, de proporţii. De ce nu simfoniile 3,5,7 de Beethoven, simfonii de Mozart, „Gloria” de Antonio Vivaldi, opera „Bărbierul din Sevilla” de Giacomo Rosini, o simfonie de Enescu, un concert pentru vioară şi orchestră de Mozart sau Paganini…

La Slobozia, interpretarea operei „Don Giovanni” este în acelaşi timp un spectacol-şcoală, cu solişti foarte tineri, cu masteranzi, cu cadre universitare care predau arta interpretării vocale şi dirijorale având suport una dintre partiturile fundamentale ale teatrului muzical. Subvenţionate de Consiliul Judeţean-Ialomiţa, cursurile de vară din sala „Europa” vor continua cu masterclassul şi concursul de dirijat simfonie, care se va încheia sâmbătă, 30 iunie, 2022, printr-un concert de arii de operă de Mozart (acelaşi Mozart!), Verdi (acelaşi Verdi!), Puccini, şi, finis coronat opus, celebra simfonie 6, „Pastorala” de Ludwig van Beethoven, sub patru baghete, prin voinţa juriului, aparţinând câştigătorilor concursului, deocamdată ocupaţi cu „Don Giovanni” şi oaspetele lui de piatră.

Acestea ar fi numai câteva dintre activităţile din programul de vară al Centrului Cultural „Ionel Perlea”, Slobozia, care poartă numele ilustrului muzician Ionel Perlea, de la trecerea sa într-o lume mai armonioasă, 30 iulie, împlinindu-se 52 de ani.

Fiţi binecuvântat, maestre Ionel Perlea, de toţi iubitorii marii muzici, care ne luminează inimile din Ograda ialomiţeană spre o lume pe care, cel puţin prin arta sunetelor, o dorim la înălţimea creatorilor şi interpreţilor ei.

Fii binevenit, Wolfgang Amadeus Mozart! Eram de faţă la Viena, când, într-o singură seară, patru teatre vieneze de operă prezentau publicului aterizat cu avioanele din toată lumea tot atâtea spectacole diferite cu „Don Giovanni”. În celelalte teatre se cântau „Nunta lui Figaro”, „Flautul fermecat”, „Cosi fan tute”, sau simfonii, serenade, concerte pentru pian, vioară, flaut, harpă şi „Requiem” în Catedrala Sfântul Carol. Ce lume, ce Mozart!…

(Șerban Codrin)

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved