Voluntarii de la Amara și proiectele lor minunate

„Un vis este o viziune captivantă pe care o vezi în sufletul tău și care

este prea mare de realizat fără ajutorul altora.” (C.Hodges)

„Noi și proiectele noastre”. Așa a fost denumită întâlnirea organizată în urmă cu zece zile la Amara de către Asociația ADMIS (Abilitare, Dezvoltare, Mediere, Incluziune, Succes) și Biblioteca Orășenească Amara. Am răspuns invitației doamnei Dorina Sandu (psihosociolog, consilier pentru dezvoltare și educație personală, președinte și membru fondator al Asociației ADMIS) și am participat la o întâlnire de suflet, în care copii și părinți au vorbit deschis despre realizări și descurajări, despre provocări, despre așteptări și realitate, despre costul unui vis, puterea alegerii și bucuria împlinirii. Au fost de față la eveniment ca invitați primarul Alin-Sorin Sandu, alți reprezentanți ai Primăriei Amara, reprezentanți ai Bibliotecii Județene „Ștefan Bănulescu” Ialomița și părinți ai copiilor implicați în activitățile asociației. Amfitrionii întâlnirii au fost doamnele Dorina Sandu și Manda Nichifor, bibliotecar al Bibliotecii Orășenești Amara:

În prima parte a întâlnirii doamna Dorina Sandu a făcut un remember al Asociației de la înființarea ei în 2018 și până azi. Așadar, patru ani în care au fost organizate 16 programe și campanii cu impact județean dar mai ales național, programe și campanii cu zeci și zeci de activități care au necesitat costuri imense, nu numai financiare (nota bene, acestea au fost din resurse proprii, nicidecum din finanțări venite de undeva), pentru că astfel de activități te costă timp, energie, disponibilitate, uneori anumite frustrări sau dezamăgiri. Dar, despre toate acestea să o lăsăm pe doamna Dorina Sandu să ni le destăinuie.

„În urmă cu patru ani am venit la Bibilotecă, am discutat cu doamna Nichifor despre cum nu găsesc soluții să rezolv o problemă, dar aceasta era exact piesa de puzzle lipsă de la dânsa și de la mine același lucru, așa că ne-am completat reciproc. Atâta doar că eu sun clopoțelul visului, dânsa îl sună pe cel al realității și așa ne întâlnim la mijloc: cum facem visul să devină realitate. Aceștia suntem noi și voluntarii și voluntarii noștri. Unii sunt acum studenți, pentru că noi am crescut în acești ani niște copii frumoși și ne bucurăm că și-au găsit drumul și menirea, iar dacă cineva dintre ei are la un moment dat o oarecare îndoială, vin înapoi acasă și discutăm.

Primele noastre proiecte au fost „Pornește cu tine” și „Voluntariatul, de la a simți la a face”. Vorbim despre voluntariat, sună bine, dă bine, dar în momentul în care trebuie să tranformi totul în acțiune încep problemele. Noi recunoaștem că le-am depășit, fiindcă întotdeauna am avut un plan al acestor probleme. Acești voluntari, liceeni pe atunci, s-au prins în ceea ce noi propuneam și de aceea au venit și ne-au fost alături. Au crezut în noi, dar au crezut în ei și am avut noroc să dau peste acești foști elevi care au crezut în ei și atunci m-au susținut. Am început cu elevii de gimnaziu și veneam la bilbiotecă să facem cursuri de educație personală și educație pentru carieră, după care ne-am dus la primul nostru matre prioiect, a fost „Ora de net”, campanie națională a organizației „Salvați copii” privind dependența de interent. Copiii au fost entuziasmați, în punctul final trebuia să aducem undeva cincizeci de persoane să le promovăm. Am câștigat locul doi pe țară, la două puncte diferență de o asociație care avea filiale în 13 județe. Iar noi eram la început. Am fost atât de dazamăgiți, chiar am suferit. Acum nu, pentru că am realizat că am vrut să creștem prea repede. Am vrut să creștem prea repede și nu ne-am bucurat suficient. După următoarele două ședințe am zis: haideți să vedem ce am făcut la fel și obținem același rezultat, haideți să vedem ce facem diferit ca să ajungem pe primul loc. Și au ajuns.

Am organizat două camnpanii „Fii om bun!”. Am adunat rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte, care s-au dus către persoane și familii defavorizate din Ialomița și Călărași. Nu am fost numai noi, a venit și Episcopia, a venit și Asociația „Matei Basarab”, au venit și filialele din județul Călărași și am reușit să facem lucrul acesta. Ei ne-au întrebat dacă vrem să facem fotografii, să facem ceva? Și am spus: Nu! Vrem ca tot ceea ce am adunat să meargă acolo unde trebuie și să se bucure de ele.

Am avut în vacanță proiectul „Un oraș curat – un copil educat, o localiate curată – o familie educată”. Am încheiat un parteneriat cu o firmă de reciclabile și am reușit să adunăm niște tone de materiale. N-au intrat în contul asociației prea mulți bani, copiii erau chiar dezamăgiți, dar le-am spus că niște tone de reciclabile nu au mai ajuns în natură ci au ajuns unde trebuie și aceasta este semnificația. Apoi campania „Umăr lângă umăr”, o campanie de susținere și sprijin pentru elevii aflați în situații de risc. Au venit voluntarii noștri, studenți sau elevi la liceu. Și nu ne-a costat nimic. Bine, nimic material, pentru că un vis te costă. Te costă timp, energie, disponibilitate, poate te mai costă ceva, că spune cineva ceva și te doare, până te obișnuiești să te obișnuiești. Am avut-o invitată pe Cristina Maria Furnică, o fetiță cu dizabilități, împiedicată să-și realizeze un vis, să urmeze o facultate. Am ajutat-o, a terminat nu numai facultatea, ci și masterul cu 10, iar acum lucrează în asistență socială și se ocupă de consilierea părinților care au copii în plasament. Atunci am avut și tema zilei: Dacă vrei cu adevărat, poți! A fost despre dorință, credință, pași de urmat și puterea perseverenței.

Am început anul 2020 și … oftez puțin. A venit pandemia și nu am putut continua proiectul de consiliere parentală „Călătorie spre sufletul copilului meu”.

In anul 2020, copiii au fost supărați. Era perioada aceea de pandemie, cei care au terminat clasa a opta nici nu au mai avut parte de banchet. Și atunci le-am oferit pe pagina asociației posibilitatea ca fiecare să scrie un mesaj de asbsolvent. Și din cele trei clase 26 de elevi au dorit să participe. Pe 20 iulie am lansat proiectul „Eu și școala online”. Să-și spună, din punctul lor de vedere, ce a însemnat această experiență. Ca o continuare, pe 31 octombrie am lansat simpozionul „Scoala online”. A fost prima acțiune de acest gen la nivel național. Am avut participanți din peste 30 de județe, elevi și profesori, dar și părinți. Am publicat după aceea volumul online „MarțUNESCO”, proiect național, transnațional acum, mărțișorul fiind în patrimoniul UNESCO. Era perioada de pandemie, dar noi am spus da! A fost mult de muncă, multe etape, copiii veneau pe rând, am lucrat pe grupe. Am introdus ceva nou în proiect, cercetare de teren. Am făcut un ghid de interviu și au mers copiii la bunici. La final, am primit foarte multe diplome de excelență, de apeciere. Am făcut după aceea raportul de cercetare, care a fost publicat în volumul colectiv al Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Arboreasa, din Vicovul de Jos, Suceava.

În 2021 ne-am înscris la „Zâmbet de copil în zbor de fluturi”, un concurs național unde-au fost mii de participanți. Atunci am câștigat 15 premii, la creație literară, fotografie, bricolaj, desen, pictură. În același an 2021 am inițiat proiectul „Vise, arte, armonii”, ateliere creative și recreative, iar acum suntem la ediția a doua. Un proiect care a răspuns nevoilor copiilor dumneavoastră, pentru că, știți bine, copiii au nevoie și de altceva. Am reușit să facem acest lucru apelând la voluntari, iar singurul lucru pe care am putut să-l facem pentru ei a fost să le oferi un contract de voluntariat, care le va folosi în viitoarea lor carieră. Nu pentru acest contract vin însă copiii, ci pentru că ei înșiși au pornit pe drumul dezvoltării personale. Și sunt niște tineri deschiși. Tot în 2021 am avut proiectul „Dăruiești o carte, dăruiești împliniri”. A fost un anunț pe facebook, un profesor de la o școală din mediul rural, Tătărani, județul Vaslui, care întreba dacă-i ajută cineva pentru o bibliotecă școlară. N-au primit nici un răspuns. La un moment dat, le-am spus: Ce ați zice dacă vă ajutăm noi? Și am reușit să dotăm o bilbiotecă din mediul rural. Am continuat cu proiectul „Scrisoare de la Moș Crăciun”. De obicei, copiii scriu scrisori către Moș Crăciun, acum s-au schimbat rolurile. Le-am adresat copiilor invitația și au început să vină scrisorile. Și moșul a scris 52 de scrisori, cu mânuța lui, personalizate, ne-am ocupat și de restul, câte o carte, un mic dar, pentru că am primit o sponsorizare de la o doamnă generoasă. Maria, mulțumim pentru donația făcută, să te aplaudăm.

Am ajuns din nou la concursul „Zâmbet de copil în zbor de fluturi”, concurs național organizat de palatele copiilor din Cluj și Turda, ediția a șasea. De data aceasta de la noi au participat 15 copii și au câștigat șapte. O rog pe doamna Nichifor să înmâneze premiile celor șapte câștigători.”

Rând pe rând, doamna Nichifor Manda a înmânat copiilor diplomele și câte un mic cadou, un pachet cu cărți. Haideți să-i cunoaștem pe câștigători: Arte plastice: Premiul I – Denisa Nicoleta Băicoianu; Creație literară: Premiul II Denisa Maria Boacă și Andra Nenciu; Premiul special: Maria Iordache (la ediția de anul trecut a câștigat Premiul I); Creație artistică – fotografie: Premiul II – Maria Larisa Iosif; Premiul Special – Maria Gabriela Ștefan; Premiul special – Sabina Bratu. Diplome da participant și daruri în cărți au primit și ceilalți opt participanți în concurs.

A urmat un alt moment emoționant, acela prin care am făcut cunoștință cu voluntarii asociației. S-o lăsăm pe doamna Dorina Sandu sa îi prezinte: „Până la urmă, să ne întoarcem la prima întrebare, cum mi-a fost de greu când mi s-a spus: Nu veniți cu nimic nou! Nu sunt eu deosebită. Sunt ei deosebiți, voluntarii noștri. Și aș vrea să-i prezentăm. Unii au venit azi aici, au crescut, și-au văzut de drumul lor, alții încă ne mai susțin și le dorim cât mai mult succes. Larisa Negoiță este aici, este voluntar, dar a participat și la concursuri. Un alt voluntar de nedejde este Carmen (îi dorim o carieră deosebită în domeniul medicinei), Eduarda, Sabina Bratu, Gabriela, care este studentă și nou intrații în rândul voluntarilor, Alexia Nohai, Alexia Oana și Adina.

Aici suntem cu drag noi și am vrea să fiți prezenți la astfel de momente. Pentru prima dată anul acesta am hotărât să oferim premiul «Voluntarul anului». Dorin Budu, bine-ai venit acasă! Tu ai pus piatra de temelie a activităților noastre și vei primi premiul «Voluntarul anului». Locul doi, Sabina Mihaela Bratu și Larisa Negoiță. De acum încolo, vă așteptăm și pe ceilalți. Mai avem un mic premiu, pentru Carmen Ghica, iar anul viitor o așteptăm pentru premiul «Voluntarul anului» și știm că așa va fi. Își mai rupe din timpul ei de pregătire pentru facultatea de medicină și vine să ținem cursuri pentru tineri, pentru adolsecsenți.

În această perioadă pornim la drum cu un nou proiect. De data aceasta programul pe care-l vom începe se numește „Puneți visul la încercare”. Când realizezi ceva ți se pare nemaipomenit, dar până ajungi acolo durează, costă, doare, te împiedici, cazi și uneori renunți. Și aș vrea să nu renunțați. Este un program organizat în mediul online, pe care-l vom derula împreună cu voluntarii noștri adolescenți, dar dacă doriți și ceilalți este foarte bine. Aș dori să vă gândiți măcar așa, chiar dacă nu participați: care vă este visul și dacă îl veți realiza? Da, pentru că uneori suntem puși și în situația de a renunța. Uneori nici nu știm de ce și nu avem suficiente argumente pentru a renunța. Dar, gândițivă: este imposibil să nu avem un vis. Si-mi pare rău că nu este în sală o mămică care spunea: am renunțat să am o meserie anume și m-am dedicat și am investit tot în copilul meu, ca să facă el ce nu am făcut eu.

Așadar, astăzi a fost despre NOI și visurile noastre împlinite ! Mulțumim tuturor celor prezenți și sperăm că ați plecat de la întâlnirea noastră cu un vis în suflet și gândul realizării lui.”

Nicolae TACHE