* S-ar spune că după război mulţi viteji se arată, dar pentru că am lipsit de la ora pornografică a Europei, dar şi de la prea numeroasele şi dăunătoarele aberanţe pornografice ale Ministerului Culturii din România şi pentru că televiziunile aşa-zis naţionale şi presa scrisă nu s-au îndeletnicit cu atenţionarea şi protestul, mă găsesc obligată să consemnez retroactiv cîteva idei de dezgust şi revoltă pentru ceea ce este nefiresc, malefic şi nefast în mersul vremurilor.
De cîţiva ani buni, în incinta Parlamentului European sau, mai corect spus, pe holul celebrului bordel internaţional sînt organizate, în preajma sărbătorilor Pascale, expoziţii de artă pornografică. Nu mai departe de 2021, o astfel de expoziţie a fost organizată şi în Palatul Parlamentului din ţara noastră, tocmai în Săptămîna Patimilor, de către un director progresist USR-ist. Cum am justifica faptul că Ministerul Culturii nu are fonduri pentru a organiza acţiuni culturale patriotiotice, dar a avut bani pentru o expoziţie pornografică la Palatul Parlamentului nostru?, expoziţie care a scos bani grei din seiful Ministerului Culturii şi al Muzeului Naţional de Artă Contemporană. Este evident şi tragic că se ridică arma împotriva conştiinţei poporului, împotriva moralei creştine şi a bunului simţ! În această mare lipsă de respect pentru valorile româneşti, pentru demnitatea poporului român, noi, cei mulţi, am devenit complici prin toleranţă!
Întorcîndu-mă la expoziţia pornografică, blasfematoare, de pe holul Bordelului European, cu tablouri şi imagini care îngrozesc şi stîrnesc furie, în care Iisus Hristos este batjocorit, înconjurat fiind de pederaşti, pot afirma fără teamă că acestea sînt un atentat la valorile creştine universale, dar, totodată, sînt „valorile” europene care ni se impun, în schimbul „fondurilor europene”. Cum să găzduieşti, ca instituţie europeană, asemenea lucrări de o vulgaritate psihotică? Nu e posibil ca astfel de „artişti” să fie lăsaţi în libertate! Acei autori frustraţi au vrut să iasă din anonimat, batjocorind două mii de ani de creştinism! Cel mai mare rău este că memoria colectivă, malaxează şi înghite, fără pic de discernamînt, tot ce se impune ca fiind „valori europene”. Politicieni la fel de bolnavi din bordelul de lux al Europei au acceptat compania unor artişti cu viziuni deplasate, pentru a arăta lumii că este nevoie de mocirlă în diversitate. Rătăciţii de la Bruxelles şi-au spus în sinea lor dezaxată că iniţiativa lor este originală. Finalitatea, însă, a produs revoltă, silă, furie, indignare, nu interes. Blasfemator, dezgustător!, dar şi mai malefic este faptul că sînt persoane cărora le face plăcere o astfel de decădere morală, le face plăcere stilul golănesc-licenţios întîlnit tot mai virulent în ultimii ani în artă şi cultură! Am auzit şi „critici” extaziaţi dincolo de limite de „compoziţiile” prezentate drept artă. Sînt destui artişti cu talent, dar şi intruşi cu tupeu, care afişează decăderea, dezmăţul şi desfrîul ce-i caracterizează! Dacă Bordelul European va continua trendul, în anii următori vor organiza expoziţii cu teme din latrine, scene de zoofilie, de elogiere a crimei etc. Sîntem înecaţi cu forţa în vulgaritatea, destrăbălarea şi decăderea unor psihopaţi nocivi! Realismului grotesc i se alătură complicitatea condamnabilă a forurilor decizionale ale lumii, rezultatul soldîndu-se cu un „spectacol” dramatic, cu efecte letale asupra conştiinţei prezentului.
Pentru un critic de artă, cu mintea la domiciliu, expoziţia de pe holul bordelului european ar trebui să reflecte cel mult gradul de deraiere al autorilor deplasaţi de azi, cu pretenţii de artişti, iar pentru un sexolog sau un psihanalist, posibilitatea de sondare a psihicului şi stărilor de convulsie ale unor intruşi dăunători pe tărîmul artelor. Iată că Mahalaua politică a Bruxellesului este mereu pregătită, cu poalele peste cap, gata de orice degustare! Parlamentul European nu este la prima abatere de gen. Să nu uităm că a numit ca reprezentant al aşa-ziselor drepturi LGBT pe un homosexual care s-a pozat în chipul Maicii Domnului cu barbă. Cu drepturile batjocorite ale creştinilor cum rămîne? Parafrazîndu-l pe Caragiale, cu onoarea creştină „nereperată”, cum rămîne? Ne mai miră ceva, cînd Institutul Cultural Român a finanţat expoziţii peste hotare cu ponei roz, zvastică şi morcov în fund, cu sfinţi care fac sex în tablouri sau aşa-zisul „elogiu lui Iuda cu falus”? Noi dormim liniştiţi, drobul de sare tot de pe sobă ne dă fiori, iar politicienii noştri se prefac a nu vedea, ocupaţi non-stop cu teatrul promisiunilor, compromisurilor şi excrocheriilor. Indiferent prin ce am trecut şi trecem acum ca popor creştin, nu merităm o asemenea decadenţă, oferită privirii sub eticheta mincinoasă de „artă”, din partea unei aşa-zise instituţii europene cu pretenţii integratoare. Expoziţia de monstruozităţi din Parlamentul European a ridicat voalul artificial de deasupra-i, oripilînd întreaga lume creştină cu acţiunile anticreştine şi antiumane ale Occidentului globalist în toată „splendoarea” lui jalnică şi suicidală.
Maria Diana POPESCU
ART EMIS ACADEMY