Ce mult înseamnă să ai prieteni care te iubesc! Acum câteva zile am văzut holograma celei mai frumoase ființe din galaxie și mi-am dorit-o cu ardoare. Probabil nici unul dintre voi, niciun om nu i-ar fi rezistat: un vierme de 15 cm, alb imaculat când doarme, dar multicolor în restul timpului. Multicolor este un fel de a spune, fiindcă trece extrem de rapid prin toate nuanțele spectrului, iar noaptea fosforescența internă crează o dimensiune vizuală feerică. Este un vierme zburător. Aripile transparente amplifică lumina hipnotizându-te. Îi urmărești evoluția ore întregi și nu reușești să te smulgi din feerie decât cu un mare efort de voință.
I-am rugat pe amicii mei extratereștrii să-mi aducă unul și culmea, m-au cadorisit cu zece perechi. Fericit peste măsură i-am cinstit cu țuică și vin, hotărât să le ofer produsele astea câte zile voi avea.
– Nu este nevoie de mai mult, mi-au spus, citește capitolul despre el din Atlasul Zoologic Galactic și o să înțelegi de ce am fost așa darnici.
Astăzi am deschis atlasul, m-am smuls hotărât din magia hologramei și am parcurs cu nesaț descrierea lui.
Viermele trăiește pe o planetă aflată la 23 de ani lumină față de pământ (HGZ 558). A fost creat genetic de către o rasă acum dispărută și nu are dușmani naturali. Se înmulțește prin spori, așa au vrut creatorii, spori care prin inhalare pătrund în organismul altor ființe, se dezvoltă, apoi viermii de câțiva milimetrii sunt eliminați prin fecale.
Dar genialii creatori i-au înzestrat cu un simț extraordinar: depistează persoanele corupte, și, în organismele gazdă declanșează o mutație care face să crească două perechi de coarne pe capul lor. Astfel devin vizibili pentru societate. Cei interesați mergeau pe HGZ 558, prindeau câteva exemplare și în cel mai scurt timp corupția deispărea de pe planeta lor.
Acum înțeleg de ce mi-au adus zece perechi. Dacă în următoarea lună o să vedeți pe stradă oameni cu patru coarne consistente pe creștet, să fiți siguri că aceștia sunt victimele corupte ale viermelui.
Bravo! Veți spune, corupția o să dispară din țărișoara noastră. Eu nu sunt convins; vor fi mii de cornuți pe străzi, care cu timpul se vor asocia într-o castă exclusivistă, iar pe noi, amărâții, o să ne privească de sus, condescendent. Pe mine nu mă deranjează… O să mă distrez pe cinste privindu-i cum vor încerca iarna să-și tragă căciula pe cap.
F.M.Ciocea