Ora 09:00. Pe trotuarul din fața Școlii Nr. 2 din Slobozia, zeci de pași mici și repezi urcă spre poartă. Un băiat își strânge rucsacul la piept și își ține în mână ecusonul pe care scrie „grupa portocalie”. O fetiță râde cu poftă în timp ce își caută voluntara preferată, iar părinții – câțiva zâmbind, alții încă somnoroși – își fac loc printre copii cu telefoanele în mână, căutând un ultim cadru de poză.
Din boxe, se aude muzică ritmată, iar în curte, voluntarii formează cercuri mari, în interiorul cărora voluntarii facilitează tot felul de jocuri. Dintr-o dată, vocea coordonatorului Adrian Cojoc se aude în boxele curții. Invită zecile, ba chiar sutele de copii strânși în curtea școlii, în zonele umbrite, la o serie de dansuri menite să aducă coeziune în grupul de participanți. Nu e o zi oarecare. Este începutul unei săptămâni în care joaca se întâlnește cu învățarea, creativitatea cu empatia, iar copiii cu șansa de a se descoperi.
Se numește „Vara Împreună”, iar pentru 5 zile, Asociația “Sfânta Familie din Nazaret” transformă Școala Gimnazială Nr. 2 într-un loc în care vacanța capătă sensuri pe care, poate, educația formală nu reușește să le ofere întotdeauna.
Un copil, un cerc, o lume:
Într-un colț al curții, Eduard, 11 ani, își mănâncă gustarea oferită de voluntari și își pregătește ghiozdanul pentru începutul rotației de ateliere. Tema zilei e „Eu în comunitate”. Cu o concentrare neobișnuită pentru vârsta ei, își scrie numele pe o stea decupată și spune: „O lipesc aici, că vreau să fie în mijloc, să o vadă ceilalți.”
La câțiva pași distanță, Rareș, 18 ani, alege care va fi următorul dans, urmând să meargă în fața copiilor pentru a conduce mișcările de dans. Copiii sunt atenți la el, iar Adrian îi ghidează pentru a se așeza in mai multe linii. Rareș a fost și el, cu ani în urmă, participant la același proiect. Acum e voluntar și mentor pentru alți colegi mai tineri.
Trei ateliere, trei dimensiuni ale aceleiași veri, fiecare zi o nouă:
Educativ-formativ: un spațiu în care se discută, se joacă și se reflectează. Copiii învață despre sănătate, diversitate, iubire, iertare, empatie sau rolul lor în comunitate, prin metode precum teatrul forum, cafeneaua publică sau jocuri de simulare.
Artistic: un colț de creativitate și exprimare liberă. Aici se lucrează cu hârtie, carton, lemn, sfoară sau acuarele. Nu produsul final contează, ci simbolul. La sfârșitul fiecărei zile, fiecare copil pleacă cu ceva ce a creat cu mâinile și cu sens în suflet.
Ludic: inima ritmată a campusului. Jocuri de echipă, dansuri de grup, trasee cu obstacole sau activități de destindere – toate au scopul de a construi încredere, comunicare și legături între copii care, uneori, nici nu se cunosc la începutul săptămânii.
Ce nu se vede: munca de Duminică:
Proiectul, Vara Împreuna nu înseamnă doar activități pentru copii. În spatele a ceea ce pare o joacă se află o muncă migăloasă, derulată pe parcursul întregului an. În fiecare Duminică, voluntarii se întâlnesc la centrul de tineret al Asociației „Sfânta Familie din Nazaret”, „Implicați in comunitate”. Aici, părintele Adrian Cojoc, coordonatorul proiectului, conduce sesiuni de formare cu teme precum educația emoțională, ascultarea activă, responsabilitatea relațională și lucru în echipă.
„Un voluntar nu trebuie doar să aibă chef. Trebuie să știe cum să se ofere, cum să înțeleagă un copil, cum să creeze un spațiu sigur. Toate astea se învață. Iar noi le învățăm împreună”, spune Adrian Cojoc.
Pe lângă formare, Duminicile sunt și despre coeziune de grup. Prin activități de team-building, jocuri de încredere, jocuri de societate sau pur și simplu prin stat împreună, voluntarii devin un colectiv, o familie. Asta se simte în teren: în felul în care se ajută, se completează și se susțin în zilele solicitante ale campusului.
Un proiect care rămâne:
La finalul fiecărei zile, zeci de copii pleacă acasă cu lucruri în mâini și mai multe în suflet: o brățară, o idee, o încurajare. Unii întreabă dacă pot veni și sâmbătă. Alții aduc a doua zi desene făcute acasă. Mulți își leagă prietenii care continuă în comunitate, iar părinții mulțumesc pentru ceva ce rar au ocazia să ofere: o săptămână în care copilul învață fără să simtă că învață.
Iar voluntarii, după o zi în care au vorbit, alergat, consolat, creat și adaptat, stau seara în cerc și își spun unul altuia: „Ce ai învățat azi?” – pentru că proiectul e, în egală măsură, și despre creșterea lor.
Fără sprijin, nimic nu ar fi fost posibil:
„Vara Împreună” este un proiect care nu s-ar fi putut desfășura fără sprijinul comunității locale, al consiliului județean, al companiilor care au direcționat resurse, al profesorilor si direcțiunii Școlii Nr. 2, care au pus la dispoziție spațiul, al părinților care au avut încredere și, nu în ultimul rând, al sponsorilor și donatorilor care au oferit apă, gustări, materiale și susținere.
„Fiecare sticlă de apă, fiecare cutie cu lipici, fiecare voluntar transportat sau sală pregătită a însemnat un gest de solidaritate. Le mulțumim tuturor celor care au ales să creadă alături de noi că o vară se poate construi împreună”, transmite coordonatorul Adrian Cojoc.
Ultima zi – aplauze și simboluri:
În ultima zi, când totul se strânge, copiii își iau la revedere, unii si cu lacrimi în ochi. Voluntarii încheie cu un dans comun, un video de recapitulare și înghețată, iar în curtea școlii rămâne liniștea care se lasă după fiecare concert bun.
Pe asfalt, rămân urme de cretă și câteva foi colorate, semne că a fost „Vara Împreuna” aici. Una în care nimeni nu a fost lăsat pe dinafară, în care copilăria a fost respectată și cultivată, și în care comunitatea a ales să se adune în jurul celor mai tineri dintre ai săi.