„O poveste tacuta” s-a numit filmul care ne-a facut sa încetinim puțin si sa privim altfel emotiile dintre oameni. Un film simplu, dar care spune mult prin liniste, priviri și momente mici.
Multumim doamnelor Nicoleta Stancu (psiholog) si Magdalena Grecu (profesor) pentru prezenta, alaturi de elevi ai Colegiului National „Mihai Viteazul” Slobozia.
Nicoleta Stancu: Multumesc organizatorilor acestui eveniment plin de profunzime, de durere, de acceptare, de a putea continua. Astazi am urmarit impreuna cu tinerii acestui oras un film in care este descris abuzul sexual si modalitatea psihoterapeutica de integrare, acceptare a acestuia atat in viata victimei cat si a abuzatorului.
Regizorul Anders Skovbjerg Jepsen încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat în vacanțele de vară ale copilăriei sale. În spatele ușilor închise se întâmplau lucruri mult mai întunecate decât jocurile nevinovate pe calculator. De la vârsta de doar 6 ani, Anders a fost exploatat sexual de Peter, un băiat mai mare, de 13 ani. Abuzul a continuat timp de câțiva ani, în fiecare vară, în tăcere și secret. Nimeni nu a bănuit ce se întâmpla, iar cei doi băieți nu au vorbit niciodată despre asta cu cineva. Astăzi, ambii sunt bărbați adulți, iar Anders dorește să-l confrunte pe Peter. El, pe de altă parte, nu a împărtășit niciodată adevărata poveste cu nimeni și se simte copleșit să discute cu Anders. Cu toate acestea, acceptă să încerce, atât pentru Anders, cât și pentru el însuși.
Sa ne vedem copiii cu adevarat, sa deschidem inima si ochii mintii ca parinti, dar si ca membrii ai acestei societati, pentru a crea si co-crea impreuna o lume mai buna si mai frumoasa!
Elena BALOG