Sărbătoarea din 20 decembrie închinată Sfântului Ignatie al Antiohiei este cunoscută în popor sub denumirea de Ignatul porcilor.
Tradiția spune că numai în această zi trebuie sacrificat porcul. Dar cum totul evoluează, trebuie să mergem la market să luăm carne, șuncă si cârnați, să ni se elibereze un bon fiscal iar banii să meargă dincolo. A dispărut frumosul tradițional si odată cu trecerea la capitalism si cotețele.
Când eram copii, exista obiceiul să stăm și să asistăm alături de părinți la întreg ritualul de sacrificare al porcului, până când acesta ajungea în cămară. Acum,am asistat la fostul ministru de interne, Traian Igaș, liberal cu sânge de bănățean, cum de Sfântul Nicolae a sacrificat trei porci ca să fie văzut la România Tv cum îi pârlește și îi udă cu palincă în zornăit de lăutari. Bine că la el în curte nu se bate cu nimeni pe ciolan, așa cum s-au bătut cei din coaliția creată timp de trei zile pentru a împărți funcții și ministere, unele cu cotlete pentru cine e mai cotrocenit și altele cu ciolane fără carne, dar, totuși, de ros.
Acum nu se mai zice că a zburat puiul cu ața ci a zburat porcul cu funia. De Crăciun vom sta acasă pentru că Arafat nu mănâncă porc și vom da masca într-o parte, pe șest, pentru a înfuleca o sarma cu orez. Si parcă și iernile erau mai frumoase și mai sănătoase. Exista si obiceiul ca porcul tăiat să fie încălecat de copii pentru a arăta supremația față de animalul ucis. Acum încălecăm pe o șa și povestim copiilor vremurile Ignatului de odinioară.
Ion Creanga mărturisește în “Amintiri din copilărie”: “La Crăciun, când tata tăia porcul și-l pârlia, si-l opăria, și-l învălia iute cu paie, de-l înădușea să se poată rade mai ușor, eu încălecam pe porc deasupra paielor”. Acum, copiii incalecă căruciorul de la market si se țin de fusta mamei care stă la coadă pentru a plăti bucata de carne adusa din import.
Vremuri de demult cu obiceiuri abandonate. Si de la tradiție la satiră, românul este inventiv si face haz de necaz, mulți neavând a pune pe masa de Crăciun niciun blid de fasole. Si prin toate astea în loc de răvașe un loc binemeritat îl are epigrama. E vreo altă dictatură / Si, scuzati, n-am observat: Unii râmă, cu măsură, / Alții taie, de Ignat scândura din gard.
Noi, în schimb ne-am resemnat. Ne vom sătura de guițat în guvern, la deputați și în senat. A trecut și Ignatul și pe coșul de la afumătoarea cotroceniului iese fum alb. „Habemus guvern de coaliție”.
Gheorghe Marinel