EDITORIAL
Dan Elias
„Pe noi ne-a ales Dumnezeu!”, spune cu tupeu maxim șeful partidului care se dă social democrat. Tot așa cum șeful peneliștilor se dă liberal. Românii au o vorbă despre astfel de personaje și îi numesc după două manifestări de sănătate șubredă, care nici nu te lasă să mori, nici să trăiești: tusea și junghiul.
Mă întreb dacă Dumnezeu știe că este agent electoral al „stabilității”, așa cum ne doresc europenii. Atenție! Nu la ei; la noi. Stabilitatea mult clamată de tusea și junghiul politicii noastre este un nonsens. România este într-un proces de extincție, generat și întreținut de o clasă politică analfabetă și pusă pe îmbogățire. Să menții statu quo-ul unor timpuri în care ne-am pierdut speranțele și demnitatea este o prostie. Calea europeană nu poate fi tăgăduită, dar nu cu oameni lipsiți de cel mai elementar simț al demnității. Am devenit o adunătură de slugi, proprietari pe o bucată de geografie. Dacă vrem să continuăm așa, atunci „stabilitatea” e parfum! Mai ales pentru că îi lasă pe ei, „aleșii” să beneficieze în continuare de cele trei atribute ale realizării umane, după mintea lor; puterea, banul și femeile.
În fotbal, când echipa nu merge schimbi antrenorul, adică pe cel care dă din gură. Te gândești că poate se produce un șoc și „echipa” se trezește. Acum, nici „echipa” nu trebuie să dea numai cu .. piciorul! Ar trebui să mai folosească și capul. Măcar din când în când. Să zicem, la patru ani.
Altfel, „aleșii” lui pește prăjit, care-și termină liceul prin guvern și parlament, care-și renovează vilele pe banii noștri și care-și pun frații și amantele în funcții de conducere pe bani mulți, ne vor călca în picioare mult și bine, în această „stabilitate” a rușinii.
Doar câteva vorbe despre Cîrstoiu, alesul lui ciolacu. (Dacă Dumnezeu l-a ales pe ciolacu și ciolacu pe Cîrstoiu, să înțelegem că ciolacu este și el un mic dumnezeu?) Nu mă interesează Bucureștiul și cine le mănâncă banii pe acolo. Ba chiar, mi-aș dori să le fie la fel de „bine” ca până acum. De ce? Din dragoste pentru un oraș care trăiește și huzurește pe seama noastră, a „țării”.
Alegerea lui Cîrstoiu pentru primăria capitalei a deconspirat, dacă mai era nevoie, filiațiunile lui ciolacu cu orice altceva, dar nu cu social democrația. Personajul este nu numai controversat, ci și arogant până nu se poate. Citiți pe net istoria „creșterii și descreșterii” omului și medicului Cîrstoiu și veți înțelege de ce cred eu că el putea fi un candidat liberal perfect, dar niciodată unul social democrat.
Fostul liberal cu nevasta comisar european (i-am uitat numele..), cel care din prostie, din lașitate sau din frică l-a lăsat pe iohanis să doarmă la conducerea României timp de 10 ani, a fabulat la un post tv în sprijinul lui Cîrstoiu. Cu glas mierlos, de motan pe care l-a mâncat pisica, ne-a transmis din învățăturile sale de domnișoară. Măi, băiete! „Dacă tăceai, filosof rămâneai!”