Cum am mai spus, Rusia şi-a exprimat clar obiectivele militare, şi le va avea din moment ce Ucraina o să recunoască anexarea Crimeiei şi independenţa regiunii Donbas. Putin o să fie fericit: Marea Azov redevine lac rusesc, iar palatul său din peninsulă, materializat parcă din 1001 de nopţi, va străluci maiestuos în soare, unul care răsare şi apune concomitent pe meridianele marelui imperiu.
După înţelegerea ruso-chineză de la Jocurile Olimpice de iarnă, Putin a invadat Crimeea. Embargoul economico-financiar nu va avea un efect imediat major, din moment ce colosul chinez va înghiţi fluxul uriaş de gaz şi petrol rusesc. După încheierea acordului ruso-ucrainean, pasul următor îl va face China, anexând în viitorul apropiat Taiwanul, fără să-i pese prea mult de vociferările occidentalilor sau Japoniei.
Surprinzător, marea perdantă va fi Rusia. Fără nici un foc de armă, imensele resurse ale Siberiei vor migra la preţuri condiţionate dincolo de Marele Zid, yuanul privind de sus o rublă anemică şi neputincioasă.
Prin modificarea strategiei energetice şi Uniunea Europeană câştigă, iar rolul NATO se va consolida semnificativ, dar soluţia pentru europeni este în continuare crearea unei forţe de intervenţie rapidă, într-un cuvânt o armată modernă şi flexibilă a uniunii şi o legislaţie care să sancţioneze tendinţele dictatoriale ale unor lideri, care se agaţă de putere ani la rând.
Să fie clar, totuşi: Crimeea, Donbasul, Marea Azov, Bucovina de Nord nu au fost niciodată ale Ucrainei.
F.M.Ciocea