Valori în colecțiile Muzeului Județean Ialomița
În 1876, Carol I l-a desemnat prim-ministru pe Ion C. Brătianu, cu Nicolae Ionescu și apoi cu Mihail Kogalniceanu la externe. La început, guvernul a încercat să profite de redeschiderea Chestiunii orientale – răscoala antiotomană din Bosnia-Herțegovina(1875), răscoala bulgarilor(1876) și războiul sârbilor și muntenegrenilor cu Poarta(1876) – și să obțină independența pe cale diplomatică. Dar, în 1876, în chiar ziua deschiderii Conferinței marilor puteri de la Constantinopol, Poarta a promulgat o nouă constituție care declara România parte integrantă a imperiului cu statut de provincie privilegiată. În aceste condiții, România se apropie de Rusia cu care negociază încheierea unei convenții militare la Livadia, semnată însă abia în aprilie 1877 la București. Rușii primeau dreptul de a trece cu armata prin România, dar se angajau să respecte integritatea țării, iar trupele imperiale trebuiau să plătească toate cheltuielile ocazionate de trecerea lor prin țară. Rusia începe războiul cu turcii în aprilie 1877, iar la 9 mai 1877 Parlamentul proclamă independența României.
Curând dupa începerea războiului, trupele rusești sunt înfrânte în două lupte în fața Plevnei. Marele duce Nicolae, comandantul forțelor rusești, aflat într-o situație disperată, solicită domnitorului Carol sprijinul armatei române. România intră atunci în război, cu condiția ca rușii să-l accepte pe domnitorul român drept comandant suprem al armatelor române-ruse care atacă Plevna. Un prim atac este respins cu pierderi grele în august de armata turcă aflată sub conducerea lui Osman Pașa, dar trupele române reușesc să cucerească reduta Grivița. Orașul va capitula în 28 noiembrie 1877, după un lung asediu. Înainte de capitulare, la începutul lunii noiembrie, românii cuceriseră Rahova. După capitularea armatei turcești, trupele române au luptat la Vidin și Belogradcik, care s-au predat o dată cu încheierea armistițiului ruso-turc.
Pacea încheiată, fără participare românească, la San Stefano (februarie1878) a fost din nou negociată la Congresul de la Berlin (iunie-iulie 1878), marile puteri fiind nemulțumite de prevederile primului acord. Prin tratatul semnat la Berlin, România obținea independența de stat și stăpânirea asupra Dobrogei, dar era obligată să cedeze Rusiei județele Cahul, Bolgrad și Ismail din sudul Basarabiei, pentru a satisface dorința Imperiului țarist de a avea ieșire la gurile Dunării.
Legat de acest eveniment extrem de important al istoriei naționale, Muzeul Județean Ialomița deține în colecția sa de istorie un facsimil al Telegramei trimise de Marele Duce Nicolae, domnitorului României, Carol I, prin care solicită intrarea trupelor române în războiul antiotoman.
Muzeograf,
Marin Mioara