Starea de greață; ticăloșia

 

Dan Elias

Starea de greață! Starea de greață în această lume ticăloșită. Libertatea bătăii de joc, a miștocărelii și a grobianismului. Suprema libertate a lipsei de bun simț.

Eram în 1975 în apartamentul unui prieten și am descoperit acolo o colecție a revistei „Paris Match”. Două zile nu am mai ieșit la tenis, ștrand sau la plimbări pe bulevard. Am răsfoit libertatea altora cu frenezia unui arheolog care pătrunde pentru prima dată în mormântul unui faraon! La un moment dat, ochii îmi cad mirați pe două-trei pagini cu tablourile unui pictor în vogă la acea vreme. Erau câteva imagini cu Iisus pe cruce, din diferite unghiuri, toate având un singur numitor comun; lipsa eșarfei care îi acoperea șoldurile și implicit .. goliciunea organelor sexuale, unele nici măcar normale, ci .. enorme!. Efectul vizual era șocant, dar ..deplorabil din punctul meu de vedere. Mă jenez să vă întreb dacă o astfel de reprezentare face parte din normalitatea educată a speciei umane, căci despre artă nici nu poate fi vorba. (În Grecia antică, sexul .. mare era considerat un atribut al animalității, al prostiei și urâțeniei, de aici și statuile cu organele subdimensionate. Doar Satirii .. purtau astfel de .. odoare, ca dovadă a raporturilor inverse cu .. creierul. Nici pe departe să fi fost vorba de rușine! Doar despre educație. Dacă nu mă credeți, citiți lucrările profesorului Andrew Lear, de la Universitatea Harvard, ale istoricului francez Thierry Eloi, Ellen Oredsson, sau pur și simplu citiți-l pe Aristofan.)

Dar să ne întoarcem la libertatea de expresie. Asta este o formă a libertății, sau exhibiționism curat!? (Dacă exhibiția poate fi .. curată!) Ceea ce face publicația Charlie Hebdo este umor, sau o formă de destrăbălare infantilă? Chiar și la noi, faptul că un actoraș de mâna a „paișpea” ne-a arătat cocoșelul în toată zbârcitura lui (într-o conferință de presă!) și nu cu multă vreme în urmă a candidat la o primărie este o formă de exprimare, sau pur și simplu omul este „sucit din vrej”!?

Charlie Hebdo crede în continuare că publică caricaturi. În fapt, ele nu sunt decât frustrări desenate, pornite din întunericul unor grote insalubre. Sigur că se poate să ieșim printre oameni să vernisăm și pereții latrinelor, dar atunci pregătiți-vă pentru orice!

Dacă cei care diriguiesc publicația respectivă ar fi pus mai des mâna pe cărți, sunt convins că bunul-simț (nu știu cum se spune în limba franceză) și-ar fi reintrat în drepturi. Nu despre libertate este vorba atunci când îți bați joc de orice; de soldații francezi uciși în Mali, de Creștinătate sau Islam! Cel mai probabil motiv îl reprezintă banii, dar și tembelismul și lipsa de responsabilitate joacă un rol important. Să republici caricaturile dezgustătoare care au oferit motiv unor descreierați să ucidă în ianuarie 2015, 12 oameni, este pentru mine greu de înțeles!

Europa occidentală are o lungă istorie cu popoarele islamice. Francezii așijderea. Dar cu cine nu are Europa o istorie greu de digerat!? Cu insulele din Pacific, cu aborigenii din Australia, cu India și China lui Budha, cu Africa, cu America lui Columb. Libertate, libertate, dar mai uitați-vă și în ochii lor! Voi ați vrea ca întreaga planetă să vă pupe mâna în care nu țineți cuțitul sau pistolul!?

Libertatea de exprimare trebuie să fie educată!! Nu-ți poți bate joc de orice. Nu poți face mișto de sufletul oamenilor fără să primești carnet de membru în marea asociație a ticăloșilor!

Și acum, în plin scandal, revista de „umor” pe bani frumoși, va publica o caricatură cu Erdogan! În spiritul libertății de expresie, vă reamintesc aici doar un episod din lunga relație a „occidentului” cu popoarele pe care nu dă doi bani. Acest episod s-a petrecut în campania din Egipt și Palestina a lui Napoleon și amintirea lui ar fi fost de ajuns pentru puțină maturitate. Între 3 și 7 martie 1799, Bonaparte asediază orașul Jaffa, apărat de forțele otomane ale generalului Ahmed al-Jazzar. După cucerire, drept recompensă, lasă trupele să jefuiască orașul trei zile încheiate. Crimele și violurile au transformat cetatea Jaffa într-un iad pe care până și imaginației noastre îi este greu să îl descrie. Dacă locuitorii încercau să se apere, soldații francezi îi pedepseau la întâmplare, distrugând tot ce le ieșea în cale. Sunt celebre scrisorile unor ofițeri și soldați trimise familiilor din Franța în care descriu și deplâng acele zile. Intrau în moschei călare și călcau sub copite însemnele islamice. Urinau pe „mihrab”, un semn reprezentat de o piatră sau o nișă în perete care arăta „qibla” sau „qiblah”, adică direcția de rugăciune, element sacru al Islamului. .. Mă opresc aici. Oricum nu interesează pe nimeni. Oricum nu învățăm nimic.

Chiar credeți că ceea ce nu știm, nu există?

Libertatea noastră este direct proporțională cu educația. Iar educația este singurul lucru care ne deosebește de ticăloși.


Copyright 2020 - Global Marketing - All Rights Reserved                                                                                   Politica cookie                          Politica de confidentialitate