Spargere la banca din… Fundata

 

* Nu, nu este vorba de vreo susursală a BNR, ci de o amărâtă de bancă la noua șosea de pe strada Școlii din satul Fundata, comuna Perieți. Haideți să vedem împreună cu Nicolae Păvăloaie, consilier local, care-i povestea cu banca aia!

Nicolae Păvăloaie: A existat un proiect, în 2019, când Perieții au primit pe Anghel Saligny finanțare pentru asfaltarea a 15 kilometri de drumuri comunale. Prin proiect, se menționa distinct și modificarea de străzi în satul Fundata. A făcut primarul Adrian Merlea din ăia nu știu câți kilometri pe colo pe colo în Perieți, Misleanu sau Păltiniș, la Fundata nu! A venit Mustățea și a asfaltat și el, a dalat, a făcut trotuare. Din nou, la Fundata nimic. Am fost anul acesta la domnul președinte Marian Pavel de vreo cinci șase ori și mi-a arătat dosarul, cum că anul acesta se va asfalta numai la Fundata.

M-a întrebat dacă străzile care dorim noi să le asfaltăm sunt trecute în proiect. Sunt. Cu denumire cu tot. În fine, în această toamnă s-a ajuns și în Fundata cu asfaltul, dar nu s-au respectat prioritățile.

– Nu a avut loc o ședință de consiliu în care să se stabilească prioritățile privind asfaltarea străzilor?

– Nu! Nu le-a băgat în discuția consiliului local. A fost hotărârea din 2019 și atât. Ne-am pomenit anul acesta cu drumarii să asfalteze străzile. Le-am spus că prioritatea înseamnă vreo doi kilometri de asfalt pe străzile care sunt cele mai populate și cele mai circulate. Strada Școlii, strada lui Severică din cap în cap, prima stradă, strada Cireșilor, care-i de la cimitir și cea mai populată, precum și strada a doua, a Viilor, care face legătura și cu cimitirul, cu biserica și cu toate celelalte străzi. Din astea patru numai două au fost asfaltate. Am aflat, de la viceprimar, că se asfaltează strada momnumentului. Păi, pe strada monumentului sunt doar două case! Pe celelalte străzi sunt oameni cu cărucioare, care merg pe drum de piatră! Ei nu au dreptul la asfalt? Și mi-a explicat că pe aici vin tractoarele de la câmp, vin remorcile încărcate cu cereale. Păi, noi la Fundata asfaltăm străzi pentru tractoare și pentru remorci! Tractorul poate să meargă și pe piatră, dar ăla cu căruciorul nu poate. Strada principală este sechestrată de fermieri.

Toate utilajele grele, tractoare cu pluguri înălțate la cinci metri, TIR-uri încărcate cu cereale circulă cu peste o sută la oră, în ciuda restricțiilor, pe strada asta, aducând și tot noroiul din câmp. Am propus de pe vremea primăriței Cristea, apoi și a lui Merlea, să facem un drum pietruit pe marginea satului și să iasă pe acolo. Nu s-a făcut.

– Iată, însă, că primarul Mustățea a făcut ceva, a asfaltat drumul de pe strada Școlii!

– S-a asfaltat, dar vai de mama lui. Eu le-am spus de la început că avem străzi largi, dar sunt denivelate. Băgați grederul și unde este cazul nivelați. „Lasă, bre, ne înveți mata pe noi!” Și nu i-am mai învățat. A mai venit și consilierul de pe strada aia de mai încolo și mă ia la întrebări, că în ce calitate vin eu să mă bag în lucrare. Păi, măi Bobe, eu sunt de aici din sat, ca și tine, aici am crescut, aici am învățat, aici am avut părinții. „Și ce dacă ai avut – îmi zice! Ce treabă ai tu cu asfaltul?” Păi, am, că sunt consilier aici și pot să-mi dau și eu cu părerea, mai ales când văd că cineva își bate joc de săteni ăștia, care au suferit destul. După ce au asfaltat, au marcat șoseaua și s-au apucat să facă șanțul. L-am întrebat pe Tivadaru dacă îl dalează, dar mi-a răspuns: „Nu, Nea Nicule, așa rămâne. Ăsta-i un proiect în care asfaltul este separat. Aici rămâne șanț de pământ”. Păi, dacă au făcut șanțul ăsta, este denivelat, nu are nicio scurgere în vreun capăt al străzii, toată piatra asta de pe margine când vine ploaia se duce toată în șanțul ăsta. La iarnă, dacă vin zăpezile (dea Domnul să vină, că e nevoie) și când se vor topi niciun sătean de pe strada asta nu va mai putea ieși din curte la șosea, că trotuar nu avem. La capătul străzii au spart acum o lună capacul de la căminul de apă. Iar le-am atras atenția: măi, vine iarna, puneți capacul la loc! Nici acum n-au pus capacul, au pus un pietroi mare și așa-i și acum, cu găuri cu tot. În urma lor, m-am apucat și am făcut curățenie. A rămas pământ cu piatră pe laterale. Am întins pământul ăla rămas, o săptămână am muncit și am nivelat aici. Singur singurel. Cu lopata, cazmaua și grebla. Toți de pe strada asta mi-au mulțumit. Da, mare bucurie când s-a terminat asfaltatul. Veneau oamenii seara la promenadă. Mămici cu copiii în cărucioare de pe strada asta dar și de pe străzile lăturalnice veneau aici. Stăteau până seara la ora 9, când se întuneca. Mai aveau unde să se ducă, pe băncuțe în dreptul bisericii, dar nu se pot duce din cauza câinilor. Păi, dacă ai dreptul să dai amenzi, de ce nu-i amendezi pe ăia cu câini, ca să poată lumea să umble fără grijă prin sat, nu să-i muște câinii.

Ei, bine, m-am orientat unde să pun și două băncuțe, făcute de mine, pe banii mei, pe lângă alea pe care le-am pus pe vremea primarului Merlea. Oamenii când vin de la autobuz, de la școală (că tot eu am insitat și pentru autobuz să vină în Fundata) mai au nevoie să se odihnească. Vin cu bagaje, unii sunt bătrâni. M-am orientat să le pun lângă stâlpii cu lumină. Am făcut câte o intrare cu pământ și piatra rămasă pe margine, ca să poată merge omul la băncuță, am făcut coșulețe să arunce o hârtie sau un ambalaj. M-a ajutat și Mircea Mirică. E și el consilier. Dar am plătit eu. I-am luat pânză, douăzeci de litri de benzină pentru drujbă, tot ce era nevoie. Și am început să facem curățenie pe lângă garduri. Am tăiat iarba, lăstarii de pomi care au crescut de ani buni pe aici. Au mai rămas pe o parte, dar nu mai fac, pentru că nu îmi mai dă voie! Că-mi depășesc atribuțiunile!

– Adică!

– Că n-am voie să fac nimic! Că nu sunt autorizat! Păi, vino tu atunci și spune oamenilor să-și facă curat în fața curții! Cică nu-i mai votează. M-am apucat și am făcut băncuțele, să le pun pe lângă curțile oamenilor, la poartă. Am apucat să pun una, după care mi-au spus: „Cred că-i singura pe care o pui! Dacă mai pui una, sigur ți le tăiem pe amândouă!” Că nu s-a făcut recepția șoselei! Păi, ce treabă are șoseaua cu porțile oamenilor? Și de la băncuțele astea două a început tot scandalul. Când am ieșit din ședință de consiliu acum aproape o lună, la ușă mi-a blocat calea, mi-a pus mâna în gât consilierul ăsta Bode, și-mi spune: „Măi, porc bătrân, să-ți iei băncuța de acolo! Ai mai vopsit-o și în bleu și galben!” Și primarul râdea. I-am spus: am pus-o p-aia și o să mai pun una! „Pe cealaltă ți-o tai eu”, zice Mustățea! Hai mă, să vedem, o taie! Am montat băncuța și după o săptămână a trimis viceprimarul cu tractorul și remorca, iar tractoristul cu flexul dăi să o smulgă de acolo. Mă, scoteți-o frumos dacă o scoateți, că eu am băgat bani în ea și o pun la loc iar, chiar dacă o fi să o vopsesc cu roșu! Uite, asta-i băncuța, aici la mine în curte. Stau și mă întreb: de ce toate celelalte băncuțe pe care le-am făcut eu și la stadion și la grădiniță și la cimitir sunt binevenite și astea două nu sunt binevenite! Că nu vrea consilierul primarului și primarul se ia după el? Am fost la domnul Marian Pavel, și mi-a spus: “Nea Păvăloaie, eu răspund de primar politic, dar administrativ, nu”. Eu cred că prefectul, el nu mi-a spus cine. Și mi-a mai zis: „Fă și mata un tabel, strângi semnături de la cetățeni și te duci cu ele la primărie”. Păi, domnule președinte, dacă strâng cincizeci, șaizeci, toate astea se răsfrând asupra primarului la vot. „E treaba lui!”, mi-a răspuns domnul Pavel. Și eu am strâns semnături, aproape o sută, cu săteni care erau de acord să montăm băncuțele pe strada Școlii. Și primarul îmi spune săptămâna trecută: „Nu o să se montezi băncuțele, pentru că am despistat vreo patru inși care nu știu pentru ce au semnat!” Și atunci, i-am spus și eu: Mă, știi de ce n-au semnat? Pentru că ăia patru sunt tot proști ca voi, pentru că nu aveau cum să semneze dacă nu mă întrebau pentru ce să semneze!

– De unde credeți că vine această reacție, cam de neînțeles, domnule Păvăloaie?

– Păi, cred că își spun în sinea lor că vreau să-mi fac campanie electorală! Pentru ce să-mi fac campanie? Nu mă intresează. De ani buni sunt consilier și m-am zbătut pentru binele sătenilor din Fundata. Dezinteresat. Aici este stația de autobuz. Îți este rușine să intri acum aici.

Este făcută, în mare parte, tot de mine. Am vorbit la primărie să ia măsuri ca să nu mai fie mizeria asta. Nici că le-a păsat. Au dat terenul din curtea școlii unuia să pună lucernă. I-am spus, fă mă și tu curat în jurul școlii. Nici vorbă. I-am propus primarului să acoperim școala. „Ehee! Câți copiii mai sunt la voi aici la Fundata?” Mai sunt copii, dar îi duc în altă parte. Dar nu despre asta este vorba , ci de faptul că lași o clădire să se distrugă, când ai putea să-i găsești o altă întrebuințare.

A fost grădiniță aici, acum duc copii tot la centru de comună. M-am zbătut să facem aici un dispensar. Am amenajat parcarea, am montat coșulețul ăsta, am făcut curat în interior, am montat chiuvetă și vas de WC. A venit o doamnă doctoriță și o asistentă, le-a plăcut, erau încântate. După două săptămâni n-au mai venit, pe motiv că primăria nu prea le ajută, nu prea este de acord. Cam asta este la Fundata. Aș vrea să-i văd și pe ei că rup, vreodată, din banii lor, măcar din indemnizația aia de consilieri, ca să facă ceva pentru sătenii din Fundata sau celelalte sate ale comunei. Credeți că eu dacă Fundata nu era oropsită în fiecare an la finanțări pentru anumite investiții care să aducă un mai bine sătenilor, eram nebun să scot bani din buzunar și să mă spetesc muncind la curățenie sau la montatul acestor băncuțe!

Nicolae TACHE