Slugoiul securității comuniste – Petrov Băsescu (III)

 

În anul 1975 România se afla în plin socialism biruitor – spre comunism în zbor – după o expresie favorită a propagandei de atunci. Eu aveam 33 de ani și lucram la Direcția Agricolă Ialomița, după șapte ani petrecuți “în producție” pe ogoarele patriei, ca inginer agronom la CAP Hagieni și CAP Albești.

Invazia trupelor sovietice în Choslovacia – Praga 1968 -, contestată vehement de Ceaușescu, îi oferise acestuia șansa să apară în ochii Occidentului, și nu numai, ca un posibil lider comunist reformator. Iluzii deșarte. În tenebre lucra Securitatea iar în tenebrele minții lui Ceaușescu încolțise încă din 1971 ideea revoluției culturale și a unei discipline și adulații asemănătoarea celor văzute în timpulunei vizite în China. Începea “Epoca de Aur”, care va avea un sfârșit sângeros în 1989. Acum, la 30 de ani de la revoluție, cu pierderi uriașe de valori și de timp, România este schimbată în bine în multe privințe, comparativ cu 1989. Însă din punct de vedere moral și al funcționării democratice a statului de drept, mai ales al instituțiilor de forță, ne aflăm departe de o situație normală. Apogeul anormalității, al abuzurilor din sistemul judiciar, constituțional și politic a fost atins în timpul celor două mandate de președinte ale lui Traian Băsescu, cu reverberații extrem de negative în anii care au urmat. Cu o specifică sinceritate disprețuitoare, Traian Băsescu, contributor net, principal al acestei situații anormale, afirma despre Statul Român la sfârșitul celor două mandate de președinte: “Este un stat mafiot, na! Eu știu ce spun”.

Da, el știa ce spune. Pusese umărul. Un umăr antrenat cu zeci de ani în urmă de către Securitatea Comunistă. A trebuit să treacă 30 de ani pentru a afla în mod oficial că fără a fi un securist cu stat de plată, fără a fi un acitivst plătit al regimului comunist, ci dimpotrivă, un respectabil comandant de navă, Traian Băsescu provenea și din tenebrele Securității Comuniste. Fusese un turnător ordinar, penibil și fără pic de caracter. În amintitul an 1975, trei tineri, cu vârste în jur de 23 de ani, erau prieteni și colegi la Institutul de Marină din Constanța: Băsescu Traian, Dimitriu Cornel și Bîrgău Ionuț. Erau foarte apropiați, așa încât prietena unuia dintre ei i-a făcut cunoștință cu Maria, viitoarea lui soție. “O doamnă admirabilă”, așa cum o descrie și acum, după 45 de ani, într-un interviu, unul din “turnații” lui Băsescu. Ionuț, prietenul lui drag. Dar, întrebat de reporter ce părere are acum despre Băsescu, Ionuț îi răspunde că i-ar trebui multe bip-uri dacă el ar exprima, așa, marinărește, ceea ce simte. A răbufnit, totuși: “Pe acest nemernic, nici nu îl voi ierta, nici nu îl voi uita … Tatăl meu era ofițer pe atunci, familia putea să aibă necazuri mari…”

Neajunsurile materiale și lipsa unei liberătți fundamentale se resimțeau mai puțin în universul celor trei colegi, atât datorită tinereții cât și a faptului că fiecare dintre ei avea cui să-i împărtășească gândurile și planurile de viitor, de exemplu lui Traian, bunul lor prieten. Dar gândurile și planurile de viitor ale lui Cornel și ale lui Ionuț nu corespundeau cu standardele morale ale tânărului de tip nou, socialist, Traian Băsescu, devenit informator al Securității, având numele conspirativ PETROV. Acesta “trăgea cu urechea”, nota și turna. De exemplu, Ionuț, cam zvăpăiat, a încălcat la un moment dat principiile moralei proletare într-un domeniu sacrosant pentru comuniști, dragostea. Traian cunoștea de ceva timp aventurile lui Ionuț și sufletul lui neprihănit era zbuciumat, așa că imediat ce a devenit PETROV, în 1975, a turnat la Securitate, ușurându-se (pe el): “Elevul Bîrgă Ionuț, din clasa 132C,… în vara anului 1973 și a anului 1974 a avut relații cu femei de cetățenie cehă, dar nu știu dacă în momentul de față mai întreține aceste relații.”

(va urma)

Constantin POPA


Copyright 2020 - Global Marketing - All Rights Reserved                                                                                   Politica cookie                          Politica de confidentialitate