Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
Potrivit legendei, mucenicii au fost soldați romani, care credeau cu tărie în Hristos. În timpul împăratului Lichinie, în Armenia, mai exact în cetatea Sevastia, acolo unde stăpânea un anume Agricolae, ei au fost legați, datorită credinței lor, și aruncați într-un lac înghețat, cu scopul evident de a-i pierde. Pe cer ar fi apărut însă Soarele, care a topit gheața, a încălzit apa și astfel mucenicii întru Hristos ar fi fost salvați. Mânioși, torționarii i-au tras la mal și le-au zdrobit gleznele cu ciocanele. De aici, adică de la numărul mucenicilor, datează obiceiul ca oamenii să bea patruzeci de pahare de vin (sau să le ofere ca pomană), și tot de aici și denumirea colăceilor, unși cu miere și nucă, de „mucenici” (și care trebuiau, firește, consumați tot în număr de patruzeci) etc.; de fapt, avem de a face, o dată în plus, cu suprapunerea de credințe, tradiții, obiceiuri și ritualuri. Anul Nou Agricol nu putea fi marcat altfel, în arhaicitate, decât printr-o serie de manifestări ce țin de rit, de refacerea legăturilor cu sufletele celor morți, de invocarea spiritelor acestora etc.
În localitățile din Vechiul Regat, ziua de 9 martie avea o importanță deosebită pentru agricultori, deoarece în această zi se începea aratul, se pornea plugul.
Începutul aratului sau pornitul plugului era în toate localitățile românești un eveniment deosebit de important atât pentru fiecare familie, cât și pentru întreaga comunitate, deoarece se credea că de calitățile agricultorului care va ieși primul la arat va depinde soarta recoltei în anul acela „numai cei cu noroc pot ieși primii la arat, pentru ca după norocul lor să rodească și țarina, că de va ieși unul fără noroc țarina nu va rodi”.
Totalitatea obiceiurilor din ziua de Măcinici formează un scenariu ritual specific Anului Nou: prepararea alimentelor rituale, numite sfinți, sfințișori, bradoși; beția rituală, când tradiția susține că e bine să bei în această zi 40 sau 44 de pahare de vin; deschiderea mormintelor și porților Raiului ca să vină printre noi sufletele morților; aprinderea focurilor prin curți și grădini, în fața caselor și în câmp; purificarea oamenilor și a vitelor prin stropirea lor cu apă sfințită; protecția magică a caselor și anexelor gospodărești prin înconjurarea acestora cu cenușa provenită de la focurile aprinse; bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului și scoaterea căldurii, așteptarea spiritelor morților cu scaune și mese întinse la focurile de Măcinici. Era un timp favorabil observațiilor și previziunilor meteorologice, pentru aflarea norocului în noul an prin prepararea turtei de Măcinici. Se credea că acum, mai mult ca în alte zile, se prindeau vrăjile și farmecele, că mierea scoasă din stupi vindecă diferite boli, că tăierea primelor corzi de viță-de-vie aduce rod bogat ș.a. Bradoșii era denumirea dată în localitățile din Muntenia unor “colăcei de forma albinelor”, care se ungeau cu miere și se împărțeau copiilor pentru a le merge bine albinelor, deoarece la Sfinți se scoteau stupii din adăposturile în care au iernat, începând anul apicol. (Sursă: Simion Florea Marian – Sărbătorile la români, Gheorghe Secheșan – Pomul sacru al tradiției românești)
Se credea că mucenicii făcuți cu această ocazie puteau influența soarta recoltelor din anul acela, de aceea se rupeau bucăți de mucenici și se aruncau, câte o bucată pe locul unde vor semăna, prin vii și prin coșare.
Mucenicii fierți în zeamă cu miez de nucă pisat și zahăr erau duși la biserică, iar la ieșirea de la biserică se mergea în grădină și se ungeau toți pomii cu „zeama de mucenici, în forma crucii, ca să facă poame”.
În unele localități, în mucenici se puneau boabe de sămânță de cânepă și după ce se coceau, „se înfigeau în coarnele plugului, apoi se azvârle în sus zicând că atât să se facă bucatele la vară”.
Se credea că în ziua de Mucenici trebuie să bei 40 de pahare de vin, sau de rachiu, ca să-ți fie bine peste vară, „cât vin bea cineva în această zi atâta sânge se adaugă, de aceea au obiceiul de a bea 44 pahare cu vin”.
La Mucenici se semănau ceapa, lăptucii, usturoiul și varza și se luau altoi din pomii roditori și se îngropau pe jumătate în pământ până la Sfântul Gheorghe când se altoiau”.
Cum va fi timpul în ziua de Mucenici, așa va fi toată primăvara.
Dacă plouă în ziua de 40 de Sfinți, plouă și în ziua de Paști.
Dacă tună în ziua de 40 de Sfinți, atunci zic oamenii că vara va fi roditoare, iar dacă va tuna înainte de 40 de sfinți, atunci vara va fi neroditoare și vor fi multe ploi și tunete.
În ziua de Mucenici nu se mănâncă mămăligă.
Se băga zăpadă în casă, să nu fie purici peste an. În oale era opărită zăpadă, iar apa rezultată din topirea ei se folosea la curățenia de Paște.
E bine să faci dragoste, căci toată vara îți merge bine.
De la Sfinți ziua dovedește noaptea – se face mai mare.
(Sursă: Ioan Tomșa, Simona Munteanu – Calendarul țăranului român de la sfârșitul secolului al XIX-lea)
Ca în fiecare an, la Muzeul Național al Agriculturii, se desfășoară manifestarea „Măcinicii – tradiții populare românești”, cu participarea unui grup de elevi ce vor modela aluat în formă de „opturi”, „inele”, „ciomege” (conform tradiţiei din zonă), vor primi informaţii despre semnificaţia zilei de 9 martie, zi în care se împletesc credinţe creştine cu tradiţii precreştine/populare. Copiii vor mânca măcinici fierţi în apă îndulcită, cu miez de nucă, scorţişoară şi măcinici copţi, unşi cu miere şi presăraţi cu miez de nucă; la final, vor agăța o parte din măcinicii modelați de ei, în pomii fructiferi din parcul muzeului, „pentru rod bogat”.
Angelica Buzoianu, bibliograf
Foto: Elena Slujitoru