* ”Scriitorul este un constructor de cuvinte, de catapetesme de cuvinte, de turle și de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust și mireasmă, poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită, el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze”
(Tudor Arghezi).
Șerban Codrin, pseudonimul lui Șerban Dencă/Denk, s-a născut la 10 mai 1945 în București, ca fiu al lui Gheorghe Denk, inginer silvic, dintr-o familie austriacă originară din Imperiul Austro-Ungar și al Serenei Denk (născută Petrovici), funcționară. A debutat în anul 1960, descoperit de poetul Gh. D. Vasile, apoi susținut de Miron Radu Paraschivescu, Ion Dodu Bălan, Eugen Barbu, publică în Luceafărul, Contemporanul, Tomis.
Debutează editorial, cu întârziere, cu „Imnuri către soare”, editura Albatros, București, datorită lui Ștefan Aug. Doinaș și Mircea Sântimbreanu, volum alcătuit în redacție, cu o prezentare de Alex. Ștefănescu. Dintre scrierile sale, amintim: Ion Budai–Deleanu -Țiganiada sau Tabăra Țiganilor, Dincolo de tăcere, Scoici fără perle, Baladierul, Testamentul din strada Nisipuri, Incantații, Rodierul, Casandrierul, Teatrul din culise ș.a
A primit de șapte ori premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea.
La mulți ani ”creator de monumente morale făcute cu spiritul şi cu mâna!”
La mulți ani binecuvântați, plini de inspirație, Domnule Șerban Codrin!