Avea 22 de ani, un păr superb, de culoarea bronzului, și ochii mari albi-verzui, de pIsică. Când a luat loc în fotoliu abia a reușit să-și mai acopere cu un centimetru genunchii rotunzi.
– Și de ce spuneai că ai renunțat la vechiul loc de muncă, întrebă cu amabilitate directorul Societății comerciale „Etica” S.A., bărbat cam la 69 de ani.
– Era un post bun, însă trebuia să fac naveta la Urziceni. Aș fi fericită să lucrez în apropierea unui om ca dumneavoastră.
– Te-ar deranja dacă mai târziu ți-aș face curte? spuse el în timp ce-i mângâia delicat șuvițele de păr auriu.
– Mi-ați cerut să fiu sinceră și vă voi răspunde ca atare: m-aș simți fericită. Sunteți genul meu !
– Recunosc că îmi placi foarte mult. Ești tânără și drăguță. Află că eu am familie și copil.
Obrazul ei deveni palid.
– Atunci, ne vom rezolva doar la problemele de serviciu.
– O fire ca a mea e greu să reziste prea multă vreme. Regret foarte mult, dar trebuie să ne despărțim, zise cu tristețe directorul. Poate găsești o altă societate comercială.
– Și mie îmi pare rău, oftă ea, ridicându-se.Va trebui să-mi caut un alt loc de muncă.
– Unde să te duci? întrebă nedumirit directorul. Așa cum ți-am spus, lângă dumneata nu aș rezista tentației. Din pricina asta nu se face să pierzi un loc de muncă foarte bun, așa că de mâine te poți prezenta la serviciu. În ce mă privește, voi renunța la postul de director și îmi voi căuta o slujbă în altă parte. Nu vreau să ajung la viol și să dau de lucru televiziunilor sau să fiu exclus din partid.
P.S. Am aflat mai târziu că domnul director fusese înainte de 1989 un bun propagandist, care preda cursanților probleme legate de codul eticii și echității socialiste.
Gheorghe Marinel