SECERIȘUL ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

SECERIȘUL ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Agricultura, în perioada interbelică, pe teritoriul României Mari, conturează o imagine interesantă, care scoate în evidență influența noilor teritorii românești alipite vechiului regat. Agricultura interbelică are un specific aparte, implicarea umană masivă, obiceiurile transmise prin tradiție, făceau din această ramură economică un ritual, fiind o altfel de abordare, total diferită, față de introducerea mașinilor agricole importate în număr destul de mic.

Dacă privim la înzestrarea cu tehnică agricolă a gospodăriilor țărănești din această perioadă, care dețineau suprafețe de pământ cuprinse între 1 și 3-3,8 ha, observăm că tehnica modernă a epocii, respectiv tractoare și secerători specializate, nu era cunoscută.

Din acest punct de vedere, economia gospodăriilor țărănești era una de subzistență.

Deși România, în acea perioadă, trecea prin transformări care o înscriau în rândul țărilor moderne, în agricultură se lucra încă după principii feudale. Astfel, dacă se poate spune că problema împroprietăririi agrare căpătase o rezolvare în perioada interbelică, a apărut deja o nouă problemă, aceea a agriculturii eficiente, ținând cont de potențialul imens al terenurilor agricole.

În acest context, scoatem în evidență o unealtă indispensabilă, des folosită în gospodăriile țărănești, și anume secera.

Secera este o unealtă alcătuită din două componente de bază, lama curbată în formă de semilună, cu tăișul în interior, și un mâner scurt din lemn, care ajuta la mânuirea ei.

Pentru a avea randament în recoltarea cerealelor cu o astfel de unealtă arhaică, a cărei folosință se pierde în negura timpului, era nevoie de o mare forță de muncă sezonieră, care era greu de procurat, pentru că sistemul de recoltare era generalizat. Aproape fiecare membru al familiei deținea o seceră, fiind indispensabilă la o multitudine de lucrări în gospodărie și la câmp.

De asemenea, era una din cele mai solicitate unelte pentru a fi realizată în atelierele meșteșugărești, agricultura interbelică fiind dependentă de secerișul manual.

Muzeul Național al Agriculturii are în patrimoniu o bogată colecție de unelte agricole manuale, multe dintre acestea putând fi văzute în expoziția „La pas prin lumea satului”.

Muzeograf Fideliu Rubinescu-Ostriceanu

Foto: Elena Slujitoru

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved