Miercuri, joi și vineri săptămâna trecută, control gratuit tensiune și saturație realizat de elevii Școlii Postliceale Sanitare din cadrul Liceului Tehnologic „Mihai Eminescu” Slobozia în cortul special amenajat în fața Magazinului Ialomița din Slobozia. Amănunte despre această acțiune, dar și alte detalii despre această instituție școlară care an de an scoate pe porțile sale 56 de absolvenți pregătiți să practice profesia de asistent medical generalist am aflat dintr-un dialog purtat cu Adina Stoica, asistent medical generalist, profesor, maistru instructor calificat al școlii.
– Acțiunea din aceste trei zile face parte din Proiectul „Suntem alături de tine” și este realizată în parteneriat cu Crucea Roșie și DSP Ialomița. Pentru școala noastră a devenit deja tradiție a organiza astfel de acțiuni, încă de pe vremea când funcționa programul național „Școala Altfel”, când elevii veneau aici cu totul asigurat de Crucea Roșie și cu pliante de la DSP. Măsuram funcțiile vitale ale trecătorilor, dar în același timp și educație sanitară. De fiecare oamenii au fost plăcut surprinși, ne-au mulțumit, unii au făcut print pe valorile tensiunii. Față de acțiunile trecute de această dată avem și pulsoximetru, măsurăm pulsul și oxigenarea, pentru că tensiunea arterială nu o măsurăm cu aparatul electronic, o măsurăm cu tensiometrul și stetoscop auxular, așa cum au învățat în școală și știm că valorile sunt sigure. Sunt persoane care au și spus: Am măsurat tesniunea de dimineață, dar eu am electronic. Ia să vedem, sunt aceleași valori? De multe ori, nu sunt aceleași. Bine, valorile sunt puțin modificate, a mers, a cărat o sacoșă, dar se apropie de valoarea măsurată de noi, este bine. Facem și educație pentru sănătate, împărțim pliante despe afecțiuni cardiace, hepatice, ginecologice, care ne învață despre anumite afecțiuni și cum să evităm aceste afecțiuni. Și, de ce nu, facem și publicitate școlii, care în noul an școlar va începe în toamnă cu două clase, una cu 28 de locuri la clasă de buget și alta cu 28 de locuri la clasa cu taxă.
– Taxa e mare?
– Da, față de FEG, de exemplu. Până acum a fost 4.500, dar în schimbul acestei taxe s-a asigurat învățământ de calitate, cu profesori calificați, plătiți conform Revisalului și cu toate drepturile pe care le are un profesor în funcție de vechimea și specialitatea lui…
– Și fără reproșuri ca la Feg!
– Da, că se plătesc absențele… La noi aceste lucruri nu se întâmplă, în schimb cerem seriozitate din partea elevilor și suntem siguri că vor fi asistenți medicali cu adevărat, nu să repare un scaun sau să bată un cui într-o bancă, așa cum le spun eu uneori. Ei repară oameni și câteodată o greșeală costă foarte mult…
– Cadrele didactice…
– Avem trei ani de studiu, cu calificarea asistent medical generalist, pe fiecare an de studiu este clasă de buget și clasă cu taxă. Fiecare an de studiu are un diriginte, onorific să zic așa, care se ocupă de clasa respectivă, organizează practica de specialitate în spital, avem perioade de teorie și perioade de practică. Noi deja învățăm pe module de câțiva ani, deci noua lege a educației nu ne va surprinde, pentru că suntem obișnuiți și fiecare an de studiu are modulele specifice la care predau medici și asistenți medicali generaliști, unii dintre ei au ieșit la pensie, alții încă mai profesează în spital. Alături de medici și de asistenți pe celelalte module sunt profesori ai Liceului „Mihai Eminescu”, pe psihologie, sociologie, pedagogie.
-Într-un fel sau altul, îi mai urmăriți pe absolvenții din anii precedenți, profesează sau au abandonat pe drum, unde au ajuns…
– Foarte mulți, chiar din anul doi de practică, încep să îndrăgească anumite secții din spital sau în cabinete ale medicilor de familie și sunt deja văzuți de către cei de acolo, iar atunci când apar locuri scoase la concurs participă și foarte mulți câștigă concursul. Așa s-a întâmplat și anul trecut, foarte mulți au intrat pe dosar, au dat concurs și au intrat la clinici particulare, la medici de familie. Sunt și câțiva care, trebuie să recunosc, pleacă și în străinătate, pentru că îi atrage salariul de acolo. Avem și surprize plăcute. Bunăoară, anul acesta a venit la noi o fostă elevă de acum zece ani care a abandonat cursurile și a plecat în Italia. Acum are un copil, care vrea să se facă medic și i-a zis: mamă, eu vreu să fiu medic și tu trebuie să fii alături de mine, să-ți iei examenul și să fii asistenta mea. A luat în serios rugămintea copilului și, vrei nu vrei, a venit să de a examenul, să-și termine școala. Din păcate, mai sunt și elevi care nu-și fac un calcul al orientării profesionale, sau vin și se înscriu la școală pentru că își doresc mult să fie asistent dar au servicii și programul nu le permite să vină și la școală și renunță în două-trei luni.
– Să revenim la evenimentul de aici. Cam care sunt rezultatele în cele trei zile ale acțiunii?
– Numărul celor consultați a fost crescător. În prima zi am avut 200 de pacienți, ieri am avut 230 și azi, a treia zi, sper să depășim această cifră. Mergeam azi pe stradă și am auzit un dialog: Uite în față la Ialomița se măsoară tensiunea, vreau să ajung și eu acolo, că ieri am trecut pe acolo și nu am luat decât pliante. Deci, oamenii sunt interesați. Da, mai ales trecătorii care sunt din mediul rural. Mai sunt și din cei care spun că au tensiometru acasă, și refuză. Noi am încercat să atragem vârstnicii mai noi, pentru că nu știm dacă au sau nu acasă un tensiometru și este bine să-și verifice valorile, atunci când acestea nu prea sunt în regulă le recomandăm să meargă la medicul de familie…
– Ați avut situații de genul acesta, pe tensiune, pe saturație…
– Am avut. Unul din ei spunea că știe că are DPOC și că de aceea este saturația mai mică, așa că o să meargă la medicul său de familie. Și cu tensiune mai mare am avut pacienți, le-a repetat măsurătorile după zece minute de repaus cel puțin, cum este regula, pentru a vedea dacă valorile sunt relevante și, la fel, când a fost cazul i-am îndrumat către medicul de familie.
Câteva cuvinte despre dumneavoastră…
– Sunt asistent medical generalist, anul acesta sunt diriginte la anul trei, până în august, când va fi examenul de certificatre și atunci vor termina școala. Sunt elevi foarte buni, conștiincioși, majoritatea foarte tineri. Sunt maistru instructor calificat și profesor, dar pentru că nu am un master în domeniul medicinei (îl am pe psihologie), sunt necalificat. Predau medicină generală, nursing, module ce țin de linia aceasta. Da, îmi place foarte mult ce fac aici, îmi place să le transmit copiilor cunoștințele pe care le am, pe care tot timpul le reactualizez și le reînoiesc. În plus, mare parte a acitvităților mele în școală și de care răspund sunt cele extracurriculare. Avem proiecte educaționale în parteneriat cu Biblioteca Județeană, altul cu Liceul Tehnologic „Al. Ioan Cuza”, în parteneriat cu Crucea Roșie avem o serie de activități de voluntariat la care elevii participă cu deosebit interes și multă plăcere. Un singur lucru nu am reușit anul acesta să realizăm, și aceasta din cauza acestei perioade de semipandemie: să facem o excursie la Brașov la Centrul de Înngrijiri Paleative, unde elevii puteau să vadă și altfel de îngrijiri. Am încercat să ne organizăm, dar, până la urmă, cu atâtea hârtii… am renunțat.
– Vă afectează în vreun fel această comasate a liceelor „Mihai Emiescu” și „Al. Ioan Cuza”?
– Nu ne dăm seama, dar ne-ar fi plăcut să rămânem aici, pentru că în cazul în care păsărim locația de la „Eminescu” și mergem la „Cuza”, ne afectează, pentru că noi am venit în fiecare an cu plusuri, în fiecare an de studiu fiecare are clasa lui unde și-a organizat activitatea, au venit dotari, s-au pavoazat clasele, unele realizate prin sponsorizări atrase de unii elevi de-ai noștri, alți elevi au venit ei personal cu aparate… Deci, ar fi păcat să ne părăsim sălile noastre de demonstrații… Dincolo de comasare, care nu depinde de noi, da, schimbarea locației ne-ar afecta îmtr-o mare măsură. Da, ne mai trebuie dotare, mereru am spus că avem manechinele foarte uzate, paturile nu mai sunt precum cele din spital, copiii trebuie să învețe pe ceea ce este nou, să știe ulterior cum să le utilizeze, să le folosească. Dar, sperăm că se vor întâmpla și lucruri bune…
– Și noi sperăm și vă urăm succes!
Nicolae TACHE