Un volum extrem de interesant privind școala pe vreme de pandemie a apărut deja online și este aproape (foarte probabil la sfârșitul lunii martie) să vadă lumina tiparului. El strânge între coperțile sale lucrările a 57 de cadre didactice și 129 de elevi din 26 de județe, participanți la Simpozionul Național „Școala online – un zid sau o fereastră pentru viitorul copiilor noștri?”, demarat în primăvara anului trecut la Amara din inițiativa doamnei prof. dr. Dorina Sandu, psihosociolog și consilier pentru dezvoltare personală, președintele Asociației ADMIS (Abilitare, Dezvoltare, Mediere, Incluziune, Succes), sprijinită îndeaproape în demersul său de doamna Manda Nichifor de la Biblioteca Orășenească Amara. În avanpremieră, am spicuit câte ceva din lucrările cadrelor didactice prezente în volum.
Oricât de greu ne este, în istoria învățământului va exista o „Generație Covid”
Anul 2020 a fost un an al confruntărilor. Un an care ne-a aruncat în vârtejul unor situații atât de diferite și solicitante! Pandemia de coronavirus a venit la pachet cu alte „pandemii” – ale fricii, incertitudinii, provocărilor, întrebărilor fără răspuns, comunicărilor contradictorii, ale scenariilor și dezorientării. Avem convingerea că un adult, părinte sau profesor care gestionează cu calm și încredere o astfel de situație va transmite același lucru copilului, respectiv elevului. Cât privește școala, nu am putut decide între online și offline. Numărul de infectări a fost cel care a decis! Aceasta este realitatea! Oricât de greu ne este, în istoria învățământului românesc va exista o „GENERAȚIE COVID”, o generație a soluțiilor complementare, a soluțiilor „pe fugă” și de împrumut, o generație în viața căreia vor fi cel puțin doi ani puși sub semnul întrebării! Pandemia a scos la suprafață neajunsuri ori nemulțumiri care au fost amânate, nu rezolvate și a arătat adevărata față a învățământului românesc: un învățământ politizat, nereformat, lipsit de legislația și dotările corespunzătoare! Am dus până la capăt un an școlar cu materie redusă, curriculum simplificat și examene sub semnul întrebării. Am început un nou an școlar sub semnul compromisului. Am mutat în online transmiterea de cunoștințe, de informații. Cum vom muta însă… Educația, Comunicarea, Empatia, Motivația, Încrederea, Stima de sine, Aptitudinea? Tot ceea ce înseamnă relație elev-profesor, profesor-părinte? Am avut convingerea că putem trece mai ușor peste aceste provocări împărtășind experiențe, gânduri, temeri, reușite și dezamăgiri! Impactul programului „Eu și școala online” derulat la final de an școlar de asociația noastră, ne-a determinat să propunem simpozionul național „Școala online – un zid sau o fereastră pentru viitorul copiilor noștri?” pentru a ne susține și depăși împreună situațiile dificile generate de această perioadă. Lucrul cel mai important, așa cum a demonstrat fiecare rând al lucrărilor dumneavoastră, este atitudinea, acel ceva pe care nu ni-l poate lua nimeni și nimic, acel ceva în care stă puterea și hotărârea tuturor, a cadrelor didactice, părinților și elevilor, de a merge mai departe, de a ne îndeplini menirea. A fost o onoare să avem printre participanți învățători, profesori, profesori consilieri școlari, profesori logopezi, profesori psihopedagogie specială, părinți, liceeni, elevi de gimnaziu, elevi din clasele primare, chiar și preșcolari. Nu a fost ușor! Am învățat unii de la ceilalți, am creat legături până acum aflate doar „pe hârtie” și ne-am convins că orice furtună care vrea să îți frângă zborul este un bun prilej pentru a-ți antrena aripile să devină mai puternice! Am reușit să transformăm Zidul în Fereastră!
Am demonstrat că se poate.
Prof.dr. Dorina SANDU,
Președinte Asociația A.D.M.I.S
Școala online, viitorul tuturor copiilor sau doar al unora?
Îmi amintesc și acum cu tristețe și nedumerire acea zi de marți, 11 martie 2020, când am fost anunțați că școala se va închide pentru câteva zile din cauza răspândirii noului virus, care era la începutul „zbuciumării” întregii planete. Am zis: „mai bine să îmi iau acasă doar câteva dintre materiale, oricum vom reveni în curând”. Însă, odată cu trecerea timpului, mi-am dat seama că era ceva din ce în ce mai grav și că nu aveam să ne reîntoarcem degrabă în sălile de clasă. Încetul cu încetul s-a instalat frica, incertitudinea, dezorientarea, neștiind ce să întrebăm, unde să căutăm un răspuns plauzibil și, mai ales, ce va urma. Instabilitatea a început să se … instaleze. Fiindcă suntem dascăli și suntem datori să ne călăuzim elevii cât de bine putem, trebuie să găsim soluții mereu, să ne reinventăm. Mi-am îndreptat atenția spre mediul online, cu care eram destul de bună prietenă din anii anteriori. Nu mi se părea deloc dificil. Mă încânta să descopăr și să învăț lucruri noi, zilnic. Mi-am contactat elevii, am făcut grupuri Whatsapp pentru fiecare clasă, pentru a avea comunicare cât mai lejeră și, într-o după masă din a doua săptămână de stat în case, le-am transmis că vom face o probă pe platforma Zoom. Ne-au trebuit patruzeci de minute până am reușit să ne conectăm cu toții. Era vorba de elevii clasei a V-a. „Wow! Teacher, nu prea cred că știu ce se întâmplă!!!”, îmi spunea o elevă cu mare mirare. „Ne vedeți? Ne auziți? Noi nu am ieșit deloc din casă și e tare plictisitor”, mărturiseau alții. Îmi fusese tare dor de ei, iar când am văzut ce încântați erau, am căpătat și mai multă energie să fac să fie cât mai bine și să trecem în mediul online. Au urmat apoi celelalte clase. Am stat ore în șir la telefon și la calculator, pentru a le explica ce pași să urmeze, să se conecteze. Apoi am stabilit un orar și ne-am desfășurat orele de acasă.
În timpul vacanței de vară am continuat să ținem legătura. Mai mult decât atât, învățam unii de la alții. Ne trimiteam unii altora site-uri interesante, linkuri către cărți online, dicționare online, aplicații și platforme de care nu știam înainte. Odată cu începutul anului școlar 2020-2021 lucurile erau mai avansate. Folosim acum platforma școlii, Google Classroom, la care adăugăm un pic de „sare și piper” în ceea ce privește resursele didactice: www.wordwall.net, www.kahoot.com, www.liveworksheets.com, www.quizziz.com, www.youtube.com, ne luăm cântecele și videouri atractive de unde se poate, în special pentru cei mici, pentru a face statul în fața ecranului cât mai ușor și benefic, atât pentru elevi, cât și pentru noi, profesorii. Totuși, oricât de bine ar decurge perioada aceasta de noutate pentru unii dintre noi, mă îngrijorez pentru elevii mei care nu au participat la nicio oră în online, din cauza lipsei electricității, ori a lipsei dispozitivelor necesare pentru conectare. De asemenea, ceea ce am observat este că majoritatea elevilor care dau bun randament în perioada online, sunt aceia care au sprijinul necondiționat al părinților. De cealaltă parte a balanței se află elevii pe care familia nu îi poate ajuta la teme, lecții, râmânând în urmă. Desigur că trebuie să lucrăm diferențiat cu elevii, însă, diferența dintre grupurile avantajate și cele dezavantajate se evidențiază din ce în ce mai mult. Mai doresc să adaug că această pandemie a determinat pe unii să aprecieze şcoala online ca o soluţie salvatoare a învăţământului românesc, ca singura modalitate de modernizare a educaţiei şi o manieră unică de reformare a sistemului de învăţământ. Într-adevăr, şcoala online este o soluţie salvatoare de moment, în această perioadă de criză economico-sanitară. Digitalizarea în sistemul de învăţământ românesc, după părerea mea, trebuie privită ca alternativă în cazuri de criză, sau ca măsură complementară la şcoala faţă în faţă şi nu o permanentizare a stilului de predare şi învăţare. În continuare, vom încerca să ne adaptăm, să fim în continuă competiție cu noi înșine și să ne reinventăm, fără a uita să luminăm calea elevilor noștri.
Ciurbe Mariana-Cornelia Ciurbe,
profesor limba engleză,
Școala Gimnazială „Lucian Blaga” Jibou, jud. Sălaj
Un punct de start pentru o posibilă și necesară reformare a formării cadrelor didactice
Pandemia de coronavirus a grăbit mutarea educației în online și a deschis fereastra viitorului în învățământ, dar a găsit profesorii și elevii nepregătiți pentru această schimbare. Este nevoie de schimbare în educație, de cunoștințe care deschid mintea și motivează elevul. Activitatea online are, dincolo de avantajele evidente, reliefate și de studiul de față, limite în relaționarea cadru didactic – elev. Are însă și limite, care au impact negativ asupra învățării eficiente, întrucât o importantă latură a activității didactice față-în-față nu se poate face virtual. În mod explicabil, sprijinul pe care în mod tradițional îl ofereau elevilor cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare este greu de oferit online, date fiind limitările tehnologice implicite. În realitate, în mediul online fiecare elev poate să reprezinte pentru cadrul didactic o posibilă situație de dificultate în învățare, făcând astfel dificilă identificarea celor cu probleme reale. Chiar dacă profesorul își cunoaște bine clasa și elevii și știe cine are nevoie de sprijin suplimentar, acest lucru s-ar putea realiza eventual ulterior activității de predare online, prin consiliere individuală. Este foarte dificilă interacțiunea personalizată cu un elev anume în contextul în care contactul nu este direct, profesorul este urmărit online de o clasă întreagă și fiecare elev îi solicită atenția. Platformele educaționale online, platformele de streaming, în general, facilitează comunicarea în timp real între profesor și cursanții săi. Cu toate acestea, comunicarea în acest caz este foarte frecvent percepută ca fiind oarecum artificială, pe de o parte din cauza imposibilității obținerii unui feedback comunicațional real (ceea ce face comunicarea autentică), iar pe de altă parte din cauza contextului incomod al plasării în spațiul virtual. Faptul că poți fi înregistrat, faptul că poți fi auzit de orice persoană (nu doar de elevii tăi), neavând un control real al publicului țintă, îi determină pe profesori să construiască un discurs corect, consistent, fluid. Comunicarea nonverbală și utilizarea mediată a paralimbajului completează paradigma dificilă a comunicării în mediul online în cazul în care comunicarea se realizează prin chat instant, iar unele indicii pe care o bună comunicare nonverbală le putea produce pentru susținerea comunicării verbale sunt acum pierdute prin întreruperi sau blocaje specifice acestor sesiuni in condiții de capacitate de banda limitata sau de trafic încărcat.
Lipsa posibilităților de sprijin personalizat pentru elevii cu nevoi speciale de învățare este semnalată de cadrele didactice de la toate ciclurile de învățământ, constituind o problemă semnificativ mai mare pentru profesorii din învățământul primar. Sincopele în monitorizarea ritmului învățării la distanță pare să fie un impediment mai mult în învățământul secundar. Printre dificultățile în realizarea activităților didactice la distanță, cadrele didactice semnalează, în ordine: lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare, dificultăți de ordin tehnic – platforme care trebuie instalate, care nu funcționează, lipsa suportului pedagogic pentru realizarea de activități de învățare suficient de eficiente și/ sau atractive pentru toți elevii: lipsa instrumentelor potrivite pentru predare-învățare-evaluare la disciplina lor, lipsa conținutului educațional (resurse digitale) în domeniul disciplinei, lipsa unui computer suficient de performant și lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale.
Paradoxal, toate elementele mai sus amintite sunt la fel de relevante și importante pentru cadrele didactice. În fapt, cercetarea de față se dorește a fi și un punct de start pentru o posibilă și necesară reformare a formării cadrelor didactice. (…) Consider că motivația rămâne un factor esențial în tot acest proces. Este vorba despre motivația cadrelor didactice de a proiecta și a desfășura activități de învățare semnificative, autentice, dar și de motivația elevilor pentru învățare. Diferența este că acum feedbackul elevilor este mai dificil de obținut, iar dificultățile tehnice constituie câteodată un impediment serios. Cadrele didactice trebuie să dea dovadă de creativitate pedagogică pentru a trece dincolo de zona de confort pentru a face lucrurile ALTFEL în această perioadă.
Lavinia Florina Țele
Profesor Limba Engleză,
Școala Gimnazială Conţeşti, jud. Teleorman
Suntem la o cotitură decisivă pentru copiii si tinerii din lumea întreagă
Educația este cheia dezvoltării personale și a viitorului societăților noastre. Ea deschide posibilități și reduce inegalitățile. Este soclul societăților luminate și tolerante ca și al principipalelor motoare ale dezvoltării durabile. Pandemia de Covid-19 a zdruncinat educația ca niciodată până acum. La jumătatea lunii iulie, mai mult de un miliard de elevi au fost atinși de închiderea școlilor în mai mult de 160 de țări. În lume, 40 milioane copii de vârstă preșcolară nu au putut să beneficieze de un prim an de educație, totuși atât de important. Părinții, dar mai ales femeile, au trebuit să-și asume povara grea de a se ocupa de copii la domiciliu. Chiar dacă educația a continuat prin radio, televiziune sau online și în ciuda mobilizării învățătorilor și părinților, mulți elevi nu erau conectați. Elevii cu CES, membrii minorităților sau grupurilor defavorizate, migranții sau refugiații sau aceia care trăiesc încă în zone retrase au cel mai mare risc de a fi lăsați în urmă. Chiar și aceia care au acces la tele-comunicație nu sunt siguri de reușită din cauza condițiilor lor de viață și, în special, a repartizării echitabile a sarcinilor din gospodărie. Criza învățământului ne amenința deja înaintea pandemiei. Mai mult de 250 milioane copii care aveau vârsta de a merge la școală nu erau școlarizați. În țările în dezvoltare, doar un sfert dintre elevi ieșeau din școala secundară având achiziționate competențele de bază. Noi suntem de-acum înainte în fața unei catastrofe care atinge o generație întreagă și riscă să împiedice umanitatea să exploreze un enorm potențial, să compromită decenii de progres și să agraveze și mai mult inegalitățile. Repercusiunile acestei crize referitoare la hrana copiilor, la căsătoria copiilor și la egalitatea genurilor, printre altele, sunt foarte îngrijorătoare. Suntem la o cotitură decisivă pentru copiii si tinerii din lumea întreagă. Deciziile pe care guvernele și partenerii lor le iau astăzi vor avea efecte durabile asupra milioanelor de tineri și vor influența perspectivele de dezvoltare ale țărilor de-a lungul deceniilor.
Prof. Corina Conţescu
Liceul Tehnologic ,,Clisura Dunării”, jud. Caraș Severin