Unii s-au grăbit să pună deja eticheta când vine vorba de școala online: Generația Covid 19. Aviz amatorilor: au mai fost alții care prin anii ‘80 au pus copiilor noștri o etichetă: Decrețeii. Anii au trecut și copiii de atunci duc azi această țară pe umeri, cu bunele și cu relele ei. Și azi, în pandemie, avem copii frumoși. Fără inhibiții, fără idei preconcepute. Și mai ales responsabili, spre deosebire de mulți din diriguitorii educației din zilele noastre. Spre convingerea dumneavoastră, am spicuit doar câteva secvențe din lucrările copiilor care apar în volumul „Școala online – un zid sau o fereastră pentru viitorul copiilor noștri?”, care a apărut deja online și care urmează să vadă în curând lumina tiparului la inițiativa doamnei prof. dr. Dorina Sandu, psihosociolog și consilier pentru dezvoltare personală, președintele Asociației ADMIS (Abilitare, Dezvoltare, Mediere, Incluziune, Succes), sprijinită îndeaproape în demersul său de doamna Manda Nichifor de la Biblioteca Orășenească Amara.
„Închideți microfoanele! Se face microfonie”
Să fiu sinceră, când am auzit despre conceptul de ore online, chiar mi s-a părut o idee bună. Inițial eram fericită că o să învăț în confortul camerei mele și o să am mai mult timp pentru mine. In calitate de elev, în ultimul meu an de liceu, părea să fie un vis devenit realitate. Doar eu fără gălăgie și agitație, un mediu calm si prietenos benefic pentru a învăța. Am participat la cursuri cu mare entuziasm timp de o lună. Atât mi-a luat să-mi dau seama că îmi doresc să revin la scoală fizic. Ironic, nu? Un elev care să își dorească la școală? Cam greu de crezut, dar s-a întâmplat. Asta nu e tot, nu sunt singura care își dorește acest lucru, dar din păcate avem ghinionul de a participa forțat la așa zis-a „generație Covid” care nu mai are dreptul la bucuriile și experiențele liceului, mai ales ale ultimelor momente petrecute aici. În loc să ne amintim cum chicoteam pe holuri, o să auzim ecoul profesorilor zicând „Închideți microfoanele! Altfel se face microfonie.
Crișan Adela Ștefania,
Clasa a XII-a, Colegiul Tehnic ,,Alesandru Papiu Ilarian” Zalău
Farmecul liceului a încetat subit
Farmecul liceului, care pentru mine ajunsese în momentul său de glorie, a încetat subit, lăsând în urma lui dorințele deșarte și frenezia tuturor adolescenților ce poate nu au apucat încă să îl cunoască atât de bine. Sunt sentimente ce stau claustrate sub greutatea unei sintagme atât de deranjante, și anume „ GENERAȚIA COVID”, o metonimie ce mă face sămi doresc să mă fi născut mai devreme, sau poate într-un univers lipsit de această perioadă, deoarece nu sunt sigur că pot suporta integrarea mea în această categorie.
Leonov Andrei
Clasa a XII-a, Liceul Teoretic „Ion Creangă” Tulcea
Școala online nu este alegerea noastră
Generația mea este obișnuită cu prezența online permanentă, însă din primăvară aceasta nu mai e alegerea noastră, ci o necesitate impusă de criza sanitară. Indiferent de locul unde ne-am născut, cu toții am început să trăim brusc într-o lume comună a pandemiei, care a schimbat totul, inclusiv educația. Reacțiile celor implicați, profesori, elevi și părinți sunt diferite în funcție de situația, personalitatea, vârsta și convingerile fiecăruia în parte. Ca elevă trăiesc din plin atât partea pozitivă, cât și pe cea negativă a educației online. După părerea mea, eficiența ei în privința însușirii cunoștințelor nu e prea încurajatoare. Pe de o parte, se întâmplă des să nu auzim, să nu înțelegem aproape nimic din cauza conexiunii slabe, pe de altă parte se simte foarte mult lipsa prezenței fizice la oră. Orele online nici nu se compară cu cele adevărate la care participam atât fizic, cât și mental, cu profesorii explicând lecția de față cu noi. Nefiind prezentă fizic, mie personal îmi este foarte greu să mă concentrez, să mă implic, să fiu activă la oră.
Bogyó Krisztina
Clasa a X-a, Liceul Economic „Berde Áron” Sf. Gheorghe, Covasna
Locul unde mă simt cel mai bine
Îmi aduc aminte că într-o zi de marți am fost anunțați că școala va fi închisă datorită virusului care a luat amploare într-un timp foarte scurt. La început eram foarte entuziasmată, dar cu timpul am realizat că școala era locul în care mă simțeam cel mai bine și comunicam zilnic cu prietenii. Cu timpul au început și orele online. Credeam ca acestea vor fi destul de ușoare și mult mai rare, având în vedere circumstanțele. Au apărut și orele pe care le făceam pe apel, pe aplicația zoom. Îmi plăcea sa îmi fac temele ascultând muzică și uitându-mă la diferite videoclipuri. Pot spune că mă simțeam în largul meu. Profesorii ne înțelegeau și nu ne dădeau foarte multe teme. Eram la zi cu ele. Între timp s-a realizat o platformă prin care temele erau comunicate de către profesori și predate de noi într-un termen limită. De când aceasta aplicație a apărut, simțeam că nu mai fac față temelor. Totul s-a amplificat…
Gheorghe Florentina-Adriana
Clasa a VIII-a, Școala Gimnazială „George Vâlsan” Amara, Ialomița
Îmi e al naibii de dor
Îmi e dor, îmi e al naibii de dor să ies pe poartă în papuci grăbindu-mă spre școală și să mă întorc înapoi să mă încalț…
Îmi e dor de drumul spre școală când ba alunecam pe gheață ba cădeam în bălți, dar niciodată nu-mi trecea prin cap să mă întorc acasă…
Îmi este dor de zilele pe care le consideram „fericite”, nu pentru vreo notă ci pentru că furam fără să fim văzuți (sau așa credeam!) câte un trandafir ori corcodușe de la poarta vreunui localnic…
Îmi este dor după orele care treceau prea repede sau prea încet de parca nu ar fi existat cale de mijloc…
Îmi este dor de recreații, de dat pe gheață sau de paparudă…
Îmi este dor de orele de franceză când… citeam romane de dragoste și scriam poezii, de orele de tehnologică… când făceam o mulțime de drăcovenii de mă miram cât sunt de pricepută…
Elena Ghinea
Clasa a VIII-a, Școala Gimnazială „George Vâlsan” Amara, Ialomița
Ziduri
Când a sosit toamna și se apropia începerea școlii, eram tare entuziasmată, mai fericită ca niciodată, așteptam cu nerăbdare să alerg pe hol până la clasă, să-mi îmbrățișez colegii după o despărțire lungă, dar de îndată ce am ajuns la poarta liceului m-am izbit de un „zid”. Fiecare elev intra separat, poposea un minut pentru a i se lua temperatura, apoi, ghidat de săgeți mari se îndrepta spre clasă, cu chipul ascuns sub o mască, asemenea infractorilor. Mi-a fost greu să îmi recunosc colegii. Trebuia să mă uit atentă la ei și să îi ghicesc după ochi, după înălțime sau stilul vestimentar. În fața clasei ne-am oprit și am intrat unul câte unul, așezându-ne în banca indicată de doamna dirigintă. Privesc în jurul meu și nu văd decât plastic și buline cu nume…
Din noiembrie, am schimbat scenariul. Scenariul roșu însemna că orele vor fi exclusiv online. Unii spuneau că e mai bine, alții că e mai rău, eu mă bucuram că-mi pot vedea colegii și profesorii fără mască. Bucuria nu a durat mult și m-am lovit de alt zid. Profesorii se auzeau întrerupt, imaginea se bloca, nu reușeam să notăm tot ce ni spunea, unii colegi scriau pe chat că nu au curent electric, alteori că nu pot participa pentru că le e defect calculatorul sau nu se pot conecta, așa că prima zi de școală online a fost un dezastru…
Ciocan Bianca
Clasa a VI-a, Liceul Teoretic „General Dragalina” Oravița, Caraș-Severin
Școala altfel – e Online☺
Școala s-a mutat pe internet, iar temele au devenit mai atractive pentru noi, elevii. Videoclipuri pe care le putem edita cum vrem, pregătirea proiectelor online, diferite platforme… Totul s-a dovedit un real succes. Ne-am făcut temele alegând cu grijă culorile unui videoclip sau alegând emoticoane distractive. Zâmbetul nostru a fost mereu prezent și au ajutat profesorii la predarea lecțiilor. Aceasta experiență le-a demonstrat tuturor ca putem trece prin orice schimbare cu bucurie, dorință și ambiție, dar să nu uităm de umor, bineînteles. Temele sunt mai distractive dacă mai spui câte o glumă poznașă, dacă te plimbi pe sfoara creativității, ori dacă te mai întrerupe mama cu un sfat şi un pahar de apă. Eu cred că şcoala online ne-a făcut să ne depășim limitele și să surâdem continuu!
Sara Dobocan,
Clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială Ştefan cel Mare, Bistriţa, Bistrița-Năsăud
Îmi este dragă școala, dar nu aveam decât un telefon spart
Mulțumesc din suflet unui „băiat binevoitor”! Pentru mine, școala online a fost îngrozitoare deoarece nu mi-am putut vedea colegii, nici profesorii care m-au învățat atâtea lucruri în perioada cât am putut merge normal la școală. Îmi este dragă școala, îmi este dragă cartea, am rezultate foarte bune, dar nu aveam pe ce să lucrez, nu puteam să-mi văd colegii, nici pe domnii profesori, nici să vorbesc, nici să-mi fac temele cum trebuie, fiindcă nu aveam cum! Eram foarte supărat că nu aveam un calculator. Mi-aș fi dorit sa fiu în clasă și orele să decurgă normal. Era mai frumos la școală. Acum, mă descurcam foarte greu cu temele pentru că foloseam un telefon spart, singurul telefon din casa cu date mobile, pentru că nu avem internet acasă. Apoi sora și cumnatul meu au fost căutați, au vorbit, nu știu exact cu cine, era un băiat binevoitor care a ajutat câțiva copii cu tablete și nu știu cum de s-a gândit și la mine, ca o minune ceva. Îi mulțumesc din suflet!
Silviu Gavrilă
Clasa a VI-a, Școala Gimnazială „George Vâlsan” Amara, Ialomița
Școala e frumoasă „la şcoală”!
După patru săptămâni de şcoală online şi după 11 ani de şcoală offline, eu mi-am dat seama că să faci şcoală online nu este o idee happy, chiar dacă înseamnă 40 de minute şi 50 de secunde în plus de somn, sau chiar dacă pot să stau şi în pijama dacă vreau, căci, hei, există efecte speciale. Dar nu despre asta e idea. Îţi voi explica acum ce înseamnă şcoala online pentru mine. Părerea mea este că şcoala online este mai slabă decât şcoala offline. În primul rând ne lipseşte socializarea, ne lipsesc discuţiile din timpul pauzelor, compania prietenilor noştri. Eu simt că mi se ia din energie, deoarece pentru mine energia vine din relaţia cu prietenii mei. Apoi, la şcoală mergem pentru a învăţa, pentru a ne întâlni cu profesorii noştri pe care îi cunoaştem „de-o viaţă” (pe unii). Nu ne deranjează nici măcar cuvântul „test” sau „teză”. Ne-am obişnuit cu ele şi am dori să le auziv din nou! Ca şi concluzie, pot să spun că şcoala e frumoasă „la şcoală”!
Alexandra Feldrihan
Clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială Ştefan cel Mare, Bistriţa, Bistrița-Năsăud