Muzeul Național al Agriculturii prezintă:
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie)
˂˂În funcție de zonă, sărbătoarea aceasta avea și alte denumiri: Sântandrei, Moș Andrei, Andrei Cap de Iarnă, Andrea, Îndrea sau Udrea, Ziua Lupului sau Grădinețul șchiop. Potrivit mentalității populare, timpul unei zile începea imediat după apusul soarelui, astfel explicându-se concentrarea majorității obiceiurilor și practicilor rituale specifice unei sărbători în ajunul și mai cu seamă în seara și noaptea ajunului. Apropierea acestei nopți, stârnea pe vremuri o frică greu de explicat astăzi.
Să nu avem cumva senzația că teama aceasta era lipsită de temei, căci, în perioada 10-30 noiembrie și, mai ales în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, se întâmplau atâtea și atâtea lucruri, care nu puteau fi explicate rațional, încât oamenii de altădată au fost practic nevoiți să apeleze la un mecanism de natură mitico-magică care să-i apere de ofensiva forțelor malefice (lupii) și invizibile (strigoii). Una dintre ”armele” secrete ale acestui mecanism de apărare era usturoiul. Așadar, acestea ar fi ”personajele” de bază ale Sântandreiului: strigoii, usturoiul și lupii.
Credința în existența strigoilor pornea de la convingerea omului de altădată că sufletele morților pot reveni printre cei vii; pe de altă parte, se susținea că omul posedă două suflete, unul putând părăsi corpul în timpul somnului. Ar exista două tipuri de strigoi, unii vii numiți vidme, pricolici sau tricolici, aceștia putându-se transforma foarte ușor în lupi; alții, strigoii-morți, erau numiți stafii, vampiri sau moroi. Cuvântul ”strigoi” provine din latinescul striga și înseamnă ”bufniță”, ”fermecătoare” sau ”duh necurat”.
Usturoiul. Tinerii de altădată, mai ales cei din Moldova, organizau în noaptea Sântandreiului așa numita Păzire a usturoiului, de teama de a nu fi furat de către strigoi.
… Multe din preparatele culinare din această noapte au, desigur, în compoziția lor usturoi. Astfel, se prepara o azimă, numită turta de Andrei, prin coacere în vatră; din ea mâncau toți ai casei, întingând într-o strachină cu mujdei de usturoi.
… Ferestrele, pragul ușilor, hornul, grajdurile erau date cu usturoi în după-amiaza zilei de 29 noiembrie. La fel de important era ca oamenii să își facă semnul crucii cu un cățel de usturoi prin anumite zone sensibile ale corpului, precum încheieturile mâinilor și picioarelor, urechile, ochii, gura, fruntea, pieptul… Poporul nostru credea că usturoiul e om, căci are corp, are cruce și este îmbrăcat în haine; se spunea despre usturoi că poate să ajute femeile care vor să aibă copii, acestea trebuind să pună 9 căței în jumătate de litru de rachiu, să-i lase acolo 9 zile și la loc cald, iar mai apoi să înceapă să bea puțin câte puțin, femeia respectivă rămânând astfel însărcinată.
Ziua lupului. Românii îl socoteau pe Sf. Andrei, la concurență cu Sf. Petru, stăpânul lupilor. Pe 30 noiembrie nu se lucra, pentru ca lupii să nu strice vitele și, mai ales, oile și caprele; oamenii se fereau să plece la drum, deoarece riscau să se întâlnească cu haitele de lupi; se zice că în această zi lupii își pot îndoi gâtul și își pot vedea coada, fapt care îi face mult mai periculoși decât de obicei. Dintre practicile de apărare magică împotriva lupilor, amintim: femeile nu torc cu o săptămână înainte de Sfântul Andrei ”ca să nu toarcă lupii la casă”; de Sf. Andrei nu se mătură, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă nimeni, nu se face pomană, nu se dă nimic cu împrumut, nu se scot cărbuni aprinși din vatră, în timp ce foarfecele, cleștele, pieptenii de scărmănat lâna sau alte obiecte împerecheate sau cu deschidere se legau strâns cu sfoară. Mai mult, cu unele obiecte nici măcar nu se umbla, cum ar fi pieptenele, pentru că îl asociau în plan simbolic cu pădurea, locul unde se aflau lupii.
Așadar, era bine dacă oamenii nu munceau deloc la Sfântul Andrei, în caz contrar riscând să se îmbolnăvească imediat, boala aceasta durând nu mai puțin de un an. O singură muncă era încurajată, anume spălatul cămășilor, astfel opărindu-se, în chip simbolic, gura lupilor. Adesea se evita pronunțarea cuvântului „lup”, crezându-se că numai simpla rostire l-ar aduce în preajma oamenilor; așa s-a născut, dacă nu știați, celebra zicere: ”Vorbești de lup și lupul la ușă”.
Practici premaritale. Continuăm călătoria noastră imaginară pe tărâmul marii sărbători tradiționale a Sfântului Andrei, povestind acum despre modalitățile prin care fetele mari, adică domnișoarele de altădată, încercau în această noapte specială să-și afle atât de doritul ursit.
Se spune că în preajma marilor sărbători, cerurile se deschid, astfel încât granița dintre lumea de aici și cea de dincolo dispare pentru un anume timp. Ei bine, acest timp era, potrivit concepției arhaice, extrem de propice pentru tot felul de practici augurale (adică în directă legătură cu aflarea viitorului), farmecele și vrăjile având acum mari sorți de izbândă. Sântandreiul era o mare sărbătoare, românii crezând că de acum începe iarna să pună stăpânire pe lume. Ca atare, atribut al oricărui început, fetele doreau să afle cu o clipă mai devreme ce le rezervă viitorul în anul ce urma. Domnișoarele, în special cele mai trecute, apelau la ceea ce s-a numit ”magia premaritală”, aceasta cuprinzând totalitatea practicilor magice privind aspectul viitorului soț și, implicit, ghicirea sorocului nunții. Prin aceste practici se credea că se acționează asupra obiectelor, ființelor și stărilor din natură și societate, apelându-se la niște forțe situate deasupra puterii de înțelegere a oamenilor. Unele dintre fete alegeau să țină post negru, preparau pe 29 noiembrie turta lui Andrei. Acestea se adunau la o anume casă pentru a frământa aluatul turtei; trebuiau să aducă, de nouă ori și cu ochii închiși, apă cu gura; apa, sarea și făina, toate în cantități egale, se măsurau cu o coajă de nucă; fiecare fată își cocea turta ei, o mânca, după care se culca, așteptând să apară ursitul pentru a-i astâmpăra setea pricinuită de turta exagerat de sărată!
Fetele care iubeau…natura alegeau să facă plimbări nocturne, evident cu același scop precis. Obiectivele vizate erau fantânile, gardurile sau cotețele porcilor. La fântâni aprindeau o lumânare sfințită la Paști și îi dădeau drumul în jos până când se lumina bine fața apei; când lumânarea ajungea la apă, fata zicea: Sfinte Andrei/ Scoate-i chipul în fața apei/ Ca în vis să-l visez/ ca aievea să-l văz! Se spune că atunci, ca prin farmec, apa se tulbura și fata își vedea ursitul!
La un gard începeau a număra nouă pari, pe al nouălea legând o cordică roșie. A doua zi, în funcție de cum arăta parul, stabileau caracteristicile viitorului bărbat: drept și neted – soț tânăr, dar sărac; cu o coajă groasă – bărbat bogat; scurt și noduros – soț bătrân și, pe deasupra, și sărac, pe când un par cu multe crăci o anunța pe fată că va avea parte de un văduv cu mulți copii!
După cum se poate constata, aceste practici arhaice aduceau multă jale pe capul unora dintre bietele fete de altădată.
Alt „obiectiv extern” vizat era cotețul porcilor. Aici, fetele noastre le stricau somnul bieților râmători, lovindu-i delicat cu piciorul și zicând rar: „Hai amu, hai la anu’, hai la alt an!” Dacă porcii „răspundeau” printr-un grohăit la una din aceste trei strigări, fetele știau cu destulă precizie când anume se vor mărita: în grabă, la Anul Nou, sau, spre disperarea lor, când o da Dumnezeu!
…Aici se încheie călătoria noastră imaginară pe tărâmul Sântandreiului, una dintre cele mai mari sărbători populare românești. Dincolo de curiozitate și de senzații tari, întrezărim o lume parcă mai așezată și mai tihnită, o lume care încerca să trăiască mai mult în acord cu legile scrise de Dumnezeu˃˃. (Marcel LUTIC, Timpul sacru. Sărbătorile de altădată, ed. Vasiliana ’98, Iași, 2022)
Și în acest an, Muzeul Național al Agriculturii va organiza manifestarea ”Sf. Andrei – Cap de iarnă”, cu elevii clasei a II-a B de la Școala Gimnazială ”Sf. Andrei” Slobozia, care vor descoperi farmecul unor tradiții și obiceiuri specifice acestei zile: vom semăna grâu în vase de lut, vor primi crenguțe de pomi fructiferi, care, puse în apă, vor înflori și vor putea fi folosite ca sorcove de Anul Nou, vor modela colacul de Sf. Andrei și îl vor realiza pe Moș Andrei.
Nu în ultimul rând, urăm tuturor sărbătoriților acestei zile împlinirea tuturor dorințelor!
La mulți ani!
Documentare realizată de Angelica Buzoianu, bibliograf