Restrângerile drepturilor și libertăților omului

 

Urmăresc cu atenție și îngrijorare presa franceză, mai ales ziarului „Les Echos”, ediția tipărită. Am citit recent că, dintr-un sondaj efectuat de Elab pentru ziarul „Les Echos”, pentru „Radio Classique” și „Institutul Montaigne”, a reieșit că 50% dintre francezi consideră ca este mai importantă continuarea eforturilor pentru oprirea contagiunii (în condițiile setate de autoritățile macroniene – n.n.), chiar cu prețul slăbirii economiei și al pierderii locurilor de munca, în timp ce 49% sunt pentru relansarea economiei prin revenirea la normalitate.

Din primul grup, cei mai mulți repondenți sunt tineri până în 30 de ani și persoane în vârstă de peste 65 de ani. Al doilea grup este format mai ales din persoane active, adică salariați, profesii liberale sau independente, antreprenori, patroni. Mă așteptam, oarecum, la aceste cifre (care ar putea foarte bine să fie valabile și în România), întrucât primul sub-grup nu este obișnuit cu responsabilitatea personală, iar cel de-al doilea sub-grup a obosit de atâta responsabilitate, așteptând altceva de la viață decât procovocări, iar când statul te bombardează zilnic cu știri panicarde și, în același timp, te asigură că va avea paternalist grijă de tine, tinzi să crezi că e mai bine să stai acasă, în siguranța căminului, la căldurică.

În legătură cu datoriile publice cauzate de cvasi-închiderea economiei și de restrângerile de drepturi și libertăți, peste 58% dintre francezi zic că datoriile pot să crească oricât, ei să fie sănătoși și serviți de stat la pat, sub plăpumioară, cu tot ce le trebuie, că sunt bolnăviori sau riscă să aibă năsucurile înfundate și febră de 37,2 grade. (notă: deviza lui Macron în „lupta” contra pandemiei este „qoui qu’il en coûte” (oricât ar dura, oricât ar costa, noi cheltuim, chiar și pe datorie; dacă, în Franța, se întâmplă din când în când să se pună niște întrebări în Parlament sau în cadrul anchetelor penale, iar miniștri întrebați chiar răspund, la noi treaba asta e secret de stat, că așa vrea Cîțu; că datoriile astea, făcute de acești farsori siniștri, vor trebui sa fie și achitate de cineva, mai precis de noi, ceilalti, precum si de copiii, nepotii si stranepotii nostri, conteaza mai putin. L’important c’est nous – zic francezii…).

De-a dreptul șocante sunt, însă, cifrele relative la drepturile și libertățile omului :

– Doua treimi dintre francezi (adică 66%) sunt „pregatiti” pentru a-si reduce viata sociala/socializarea[1], în favoarea distanțării fizice, a (cvasi)izolării la domiciliu și a lucrului de acasă.

– Trei sferturi din populație (mai precis, 76%) este pregătită să accepte reducerea libertăților individuale (?!), în numele luptei contra coronavirusului.

– Uluitor este ca 92% dintre susținătorii lui Macron sunt pentru reducerea libertăților!

Culmea sarcasmului este că 61% dintre simpatizantii partidului „La France insoumise” (Franta nesupusă) sunt pentru reducerea libertăților, adică sunt gata să fie… supuși!

– Doar 23% dintre francezi consideră că cel mai important lucru într-o democrație rămâne respectul libertăților individuale.

Față de asemenea atitudine nu pot să spun decât: O M G (Oh, my God, c’est à dire : Oh, mon Dieu)!

Asta este Franța, țara drepturilor omului (pays des droits des hommes)? Se pare că da. Se pare că până și francezii s-au lăsat păcăliți de statul-providență, că restricțiile de drepturi și măsurile liberticide sunt temporare (dar statul nu dă niciodată înapoi ceea ce a luat, cu atât mai puțin nu face asta statul/suport al neo-feudalismului consolidat prin directivele Fed, B.C.E., F.M.I., O.M.S. sau U.E.) și justificate de lupta contra pandemiei (dar asta e o luptă tot atît de reală – și la francezi, ca și la noi – cât este wrestling-ul american).

În orice caz, nu am văzut niciun tehnocrat, global sau cantonat la un teritoriu geografic, care să spună cu precizie cât mai durează pandemia. Streinu-Cercel, unul dintre acești tehnocrați, spunea că pandemia va dura cel puțin până în 2023. Ce facem, acceptăm restrângerea drepturilor și libertăților încă trei ani? Ce fel de viață e asta, în spatele gratiilor coliviei de confort? Și acceptăm să plătim cu munca și suferința noastră acest spectacol grotesc al acestor musculoși de plastic care se prefac că luptă în ring cu inamicul necunoscut?

Pentru conformitate, vă invit să citiți despre cele de mai sus în cotidianul „Les Echos”[2], Despresivă de-a dreptul este știrea că și în SUA (land of the free…) se întamplă cam același reflux democratic – mai puțin de o treime dintre americanii născuți după 1980 consideră ca este esențial să trăiască în democrație și că din ce în ce mai mulți americani sunt „pregatiti” să repună în discuție democrația și drepturile omului pentru a-și apăra… dreptul de a deține și utiliza arme de foc[3]. Nenorocirea este că, la americani, acest trend nu este declanșat de pandemie (poate doar accelerat). Trendul non (sau chiar anti) democratic vine din anii 2001-2011, când s-au instaurat dictatura insidioasa a serviciilor secrete si capitalismul de supraveghere, sub impactul luptei/războului anti-terorism, al „necesității” salvării bancilor de la faliment, cu prețul falimentului statului, orașelor (63 dintre cele 75 de mari orașe americane sunt în insolvență – n.a.) și populației sărăcite (30 de milioane de americani sunt în prag de evacuare din case). Trendul s-a accelerat ca rezultat al freneziei colective care a dus la afișarea benevolă pe paginile de socializare a sufletului/stafiei/avatarului fiecăruia dintre americani, care au devenit „produse predictive” (pe urma, prin imperialism cultural, ne-au facut si pe noi la fel, clone ale lor sau avataruri ale curții cu miracole a marilor moguli IT din grupul „select” gafam – n.a.).

Nu vi se pare îngrijorător? Credeți că noi stăm mai bine? Eu cred că cifrele, exceptând încrederea în autorități, sunt mult mai mari la noi. E doar o „coincidență” că procentul francezilor care ar renunța, temporar, la viață socială de frică de virus, este exact aceeași cu procentul celor care au votat anul trecut pentru o „Românie « nor-ma-lă »”?

Nu uitați de dezbaterea relativă la virusarea drepturilor și libertăților omului în pandemie, care se va desfășura pe platforma de live streaming a juridice.ro, luni, 19 octombire, orele 14-17.

Prof. Univ. dr. Gheorghe Piperea

ART EMIS ACADEMY

Aranjament grafic – I.M.

————————————-

[1] I tell you, people, we are on the wrong side of heaven and the righteous side of hell.

[2] „Les Echos” ediția tipărită din 9-10 octombrie, p.3.

[3] apud Jacques Attali, Les Echos, nr. din 9-10 oct, p.13.


Copyright 2020 - Global Marketing - All Rights Reserved                                                                                   Politica cookie                          Politica de confidentialitate