Frumusețea lucrărilor ceramice se obține prin stăpânirea tehnologiei, care implică rezultate vizuale de impact, conferite de glazurile și lusterele care susțin forma, având spectaculoase consecințe estetice. Însă și alte modalități de plasticizare a volumelor pot concura cu acestea, cum ar fi structura naturală a gresiilor după ardere sau acțiunea angobelor, fiecare cu amprente structurale specifice și cu o autenticitate greu de egalat de alte domenii ale creației artistice.
Reprezentările tridimensionale ale ceramicii lui Silviu – Ioan Soare sunt realizate în serii, de la instalația ˶Totem, ritual dacic„, la ansambluri de piese și plastică mică, la obiecte utilitare, bogat ornamentate, la compoziții amintind simbolistica zoomorfă populară, până la complexitatea structurilor marine, ansambluri conceptuale și abordări ale anatomiei umane. Acest din urmă aspect include și recursul la stilizarea corpului feminin, artistul realizând diferite interpretări formale și cromatice, gresia permițând la fel ca orice material posibilități fascinante de prelucrare, Silviu – Ioan Soare căutând să obțină nu numai o sinteză a imaginii sculpturale, ci și o tratare diferită a subiectului, experimentând numeroase expresivități.
Efectele de marmură, rezultate din șlefuirea perfectă și nuanța de alb de după ardere, sunt prezente într-o serie de lucrări, în care este folosit torsul ca modalitate de sugestie a formei, observându-se aici o implicare generală și sugestivă a aspectului general al modelului, evocat prin indicarea eliptică a elementelor definitorii ale corpului. Impresia de bronz, rezultată din utilizarea oxizilor metalici, aparține unor compoziții care au o tentă arhaică, provenind dintr-o perioadă de creație în care artistul s-a documentat asupra civilizațiilor preistorice, realizând numeroase interpretări după statuete și vase antropomorfe din preistorie.
Din acest demers a păstrat spirala, folosită ca element de decorație într-un grup de torsuri, cărora le-a alăturat și alte volume al căror ritm a fost sporit de structuri vegetale, modelate pe întreaga suprafață a formei. Expresivități de angobă colorată sunt prezente în lucrările unde Silviu Soare a încercat să diversifice nuanțele, picturalitatea suprafeței fiind tratată cu atenție maximă. Interpretărările torsului și fragmente ale acestuia, poziționate diferit în scopul evidențierii unor rotunjimi care corespund nu numai cu natura umană, ci și cu reliefurile terestre și cosmice, urmează un traseu pornind de la abordarea clasică, prin echilibru și armonie, oprindu-se la una mininalistă, torsul fiind interpretat cu mai multe mijloace vizuale, care să îi exprime frumusețea și varietatea osmozelor sale cu natura.
Ana Amelia Dincă