Renascentistul din Broșteni

 

* “Crocodilului” Gheorghe Dobre, la 65

Prima zi de iulie, alături de începutul verilor toride pe care le-am iubit întotdeauna, îmi aduce sărbătoarea aniversării unuia dintre puținii mei frați de spirit pe care îi iubesc enorm. Au fost ceva mai mulți, dar mi-au rămas extrem de puțini, absențele dureroase ale celorlalți care au plecat nedrept de devreme mi-l fac cu atât mai prețios sufletului meu.

Acum, după zeci de ani de frățietate, îmi dau seama că lângă el și tăcerile ne erau pline de gânduri, de poezie, de iubire de viață, de descoperiri fabuloase ale poeziei, în primul rând, dar și ale celorlalte ale spiritului. Pot afirma, fără urmă de îndoială, că nimic din ceea ce este omenesc nu ne era străin. Mi-amintesc, spre exemplu, că îl iubea pe Socrate, și așa am ajuns și eu să-l descopăr cu adevărat pe uriașul umanist atenian, să-l înțeleg și să-l iubesc. Dar câte nu am descoperit împreună, adevărate americi nesfârșite, extraordinare, superbe! M-am bucurat enorm atunci când în inimă și-n gânduri i-a intrat “fata de lumină” cu prenume de aristocrată romană dar de rezonanță greacă, Emilia! Și astfel a devenit “complet”, adică a sădit un pom, a crescut un Copil, a scris o Carte!

A trecut prin epoci politice și sociale tare tulburi și a petrecut prin ele fără să-și lase sufletul, arta, pătate nici măcar cu un strop de tină. A trecut cu înțelepciunea, bunătatea și dragostea „predate” de marele Dascăl și prieten al nostru Anatol Pavlovschi, cu umorul, cu râsul hohotitor al altui mare frate de suflet al nostru, Ink. Inculeț Bălan. Altminteri, „crocodilul” este, vorba lui Nichita, „dat în paște” de talentat, și uite așa a ajuns el renascentistul din Broșteni, acel Macondo al său de pe malul Ialomiței, al său și al lui Evanghelie Zappa, cu nimic mai prejos decât cel imaginat de Gabriel Garcia Marquez, real însă pentru că este locul neuitat al baștinei sale.

Poet, prozator, eseist, gânditor, editor, „diortositor” al fraților întru poezie sârbi și macedoneni, tot ceea ce face poartă pecetea nu numai a talentului ci și a nădejdii neîncetate în ctitorire ca măsură a iubirii de oameni și de Dumnezeu. A fondat și editează cu temeinicie neabătută valoroasa revistă HELIS, extraordinară “cetate” a Bărăganului nostru fabulos și nesfârșit, cunoscută de la Ohridul macedonean până-n America.

Știu că o să se amuze, ironic, după ce va citi acest text de inimă sau, mai bine zis, „text de buzunarul” de lângă inimă. Tot așa cum știu că o să zâmbească, aproape imperceptibil pe sub mustață, și o să se bucure ca un crocodil de Ialomița, cum numai el este. Voi știți cum se bucură un crocodil?! Nici eu! Dar el știe.

Marian GHIȚEANU


Copyright 2020 - Global Marketing - All Rights Reserved                                                                                   Politica cookie                          Politica de confidentialitate