Regal expozițional la redeschiderea Centrului Cultural “Ionel Perlea”

 

După un an în care instituțiile culturale găzduite de Centrul Cultural “Ionel Perlea” au fost nevoite să-și desfășoare activitatea care pe unde au putut, de la începutul săptămânii trecute au… revenit acasă. O casă nouă, reabilitată și modernizată ca la carte, cu independență energetică și spații mai generoase, care permit organizarea în condiții optime a unor evenimente culturale de excepție. De excepție, cum a fost și cel pregătit de Clementina Tudor, directorul Centrului Cultural, în care a adus în fața iubitorilor de frumos patru mari artiști: pictorul Tudor Meiloiu, sculptorul Liviu Brezeanu, iconarul Alexandru Mateiaș și fotograful profesionist Florin Floreanu.

“Exercițiu de admirație” cu Tudor Meiloiu, Liviu Brezeanu și Alexandru Mateiaș

Expoziția “Exercițiu de admirație” reunește lucrări de pictură și grafică ale artistului plastic Tudor Meiloiu (binecunoscut ialomițenilor de mai bine de cincizeci de ani), dar și creații ale bunilor săi prieteni, Liviu Brezeanu și Alexandru Mateiaș. Am consemnat câteva intervenții din cadrul vernisajului.

Clementina Tudor: Avem un eveniment în adevăratul sens al cuvântului, avem o expoziție aniversară a domnului Tudor Meiloiu. Este a doua aniversare la Slobozia, prima a fost în urmă cu cinci ani. Este însoțit de artiști invitați de prestigiu, Alexandru Mateiaș, cu o expoziție de icoane, de Liviu Brezeanu cu lucrări de sculptură, dar și de prieteni mai vechi sau mai noi, criticii de artă Ana Amelia Dincă și Florentin Popescu.

Gheorghe Petre, președintele Uniunii Artiștilor Plastici Slobozia – Ialomița: Este o onoare să fiu astăzi aici, mai ales în acest spațiu care a fost renovat, care arată preocuparea conducerii județului pentru cltură, și nu este singurul lucru renovat în această perioadă. Odată cu aceasta, iată că ese întâmplă și momente plăcute nouă, adică evenimente culturale. Am bucuria să fiu alături de un fost coleg de liceu, Alexandru Mateiaș, și de un fost coleg de facultate, Dorel Meiloiu, care, după cum vedem, este prezent pe marea suprafață a simezei. El face o grafică inconfundabilă prin maniera de lucru și prin elementele pe care le folosește, cât și prin mesajele pe care le transmite. Mateiaș este spectaculos, pentru că a trecut prin mai multe etape în această zonă de care este preocupat și azi ne prezintă lucrări deosebite, pe care noi cu siguramță nu le putem uita. Vegetalul lui Tudor Meiloiu pe simeze și vegetalul din lucrările lui Mateiaș îl regăsim și în elementele de sculptură, în alăturarea personajelor, în multiplicarea lor și crearea acestor ritmuri care sunt din ce în ce mai spectaculoase în lucrările lui Liviu Brezeanu.

Florentin Popescu, critic de artă: Sunt bucuros să mă aflu în această minunată clădire și să asist la o confluență a artelor. Iată că literatura, pictura, sculptura se întâlnesc într-o singură zi pentru a ne înălța sufletul, pentru a ne da noi speranțe în viitor, pentru a ne face mai buni și mai frumoși unii cu alții. N-am să țin un discurs. Foarte pe scurt, pe Tudor Meiloiu și creația lui le cunosc de ani buni de zile, l-am însoțit și prin provincie și prin București la diverse expoziții. El s-a cantonat în pictura de păsări și n-a făcut-o întâmplător, pentru că s-a dovedit până la urmă foarte talentat, foarte inspirat. Privindu-i lucrările, gândul m-a dus numaidecât la satele chinezești și japoneze, pentru că minuția, atenția, amănuntul cu care a pictat păsările sunt cu totul de excepție… Mă bucur că s-a găsit acest generic pentru toți treii artiști aici de față, exercițiu de admirație, care poate fi interpretat în fel și chip. Eu l-am interpretat ca un exercițiu de admirație pentru lucrările domniilor lor și ca un exercoțiu în treptele artistice pe care le parcurg. Am rămas cu ochii ațintiți multe clipe pe sculpturile lui Liviu Brezeanu, despre care nu știam nimic, și văd aici la fel o muncă extraordinară, rezultatul unor ani întregi de muncă. Eu îl felicit și mă bucur că ne-a oferit această plăcere de a ne întâlni cu lucrările dumnealui. În ce îl priveste pe Alexandru Mateiaș, sunt sigur că dacă ar veni un cârcotaș ar spune că picturile bisericești trebuie să respecte anume canoane și nu pot ieși din acestea. Alexandru Mateiaș le respectă, nu puteți să nu remarcați o anume căldură, care emană din lucrările sale și care te atrag într-o biserică măruntăde țară, unde sfinții aproape stau de vorbă cu enoriașii, există o comuniune între transcendet și realitate.

Despre Tudor Meiloiu a vorbit, în stilul său caracteristic, și scriitorul Șerban Codrin, venit special din București pentru a participa la vernisajul expoziției prietenului său.

Șerban Codrin: Domnilor, eu am de pus o întrebare aici. De ce, din 1989, de la revoluție până în clipa aceasta, o singură persoană a devenit cetățean de onoare al județului Ialomița? Și acea persoană este un scriitor, foarte mare iubitor de … comunism! Nu dau nume. Întreb și autoritățile locale, ale municipiului Slobozia: de ce Tudor Meiloiu nu este cetățean de onoare al municipiului Slobozia!? Dacă vă uitați pe un perete de la primărie, vă veți mira câte persoane care nu au ce căuta acolo în onoarea acestui oraș, dar se regăsesc aici, așa cum, atâția scriitori din păcate nu au ce căuta pe lista premiului Nobel! Ne aflăm în fața unei personalități cu totul excepționale și a unui om care a reușit să construiască un univers vizual cu totul și cu totul particular, dar în aceșlași timp de o arhaitate care te duce în istoria istoriei. Este vorba de acest mare grafician și pictor cu care eu am fost contemporan cincizeci de ani în Slobozia. Și eu sunt uluit de înțelepciunea de Solomon a acestui om, care a ajuns să ne prezinte pe simeze sau pe pereți, pe ce vreți dumneavoastră, asemenea minunății, care și aceste minunății au niște explicații profunde, atât filozofice cât și istorice. Pasărea Măiastră, dacă o căutați în dicționare, nu o veți găsi, fiindcă Pasărea Măiastră este alcătuită din toate păsările. Și dacă ne uităm în marele dicționar al faimosului profesor Ivan Evseev de la Timișoara, sau în dicționarul de simboluri ale lui Jean Chevalier, veți vedea că puține păsări de pe fața pământilui au devenit simboliuri. Dar toate aceste simboluri adunate la un loc creează Pasărea Măiastră. Când ieșim afară, vedem porumbeii. Porumbelul a devit un simbol al comunismului, al păcii. Și iată ce pace ne-a adus! Dar el vine din Biblie, este Sfântul Duh care coboară asupra lui Iisus la botez. Și vine din Solomon și vine din arhaitate. Avem albatrosul lui Baudelaire. Avem bufnițele de la Atena, care sunt simboluri ale Înțelepciunii, iar bufnița și cucuveaua, cu excepție folclorului românesc, sunt păsări ale morții și ale destinului mortuar. Domnul Florentin Popescu a vorbit aici despre cocoșii de pe casă, dar să vedem cocoșii lui Sadoveanu, în faimoasa sa povestire Raiul. Și dacă ne uităm bine, îi vom găsi în înțelepciunea acestui mare pictor pe care este greu să-l înțelegem până când nu vom avea o monografie a lui. Doamnă Amelia Dincă Soare! Cine va construi o monografie despre acest formidabil pictor al Ialomiței? Fiindcă și el și-a sacrificat viața plecând în București și venind aici făcând-o pe pictorul modest, dar în același timp este una din cele mai mari personalități ale picturii românești din toate timpurile. Așa cum îl vedeți cu barba lui de Dumnezeu și stă pe un scaun acolo.

Un rus, pe care-l cheamă Ceaikovski , ne-a pus în față simbolul păsării măiestre într-un balet fabulos, care se numește Lacul Lebedelor. Ia uitați-vă cât albastru este aici, cât cer este aici! Un lac al lebedelor se găsește și pe pereții noștri și, în condițiile acestea, acest pictor al nostru din Ialomița este un Ceaikovski. Dar Ceaikovski este considerat un mare compozitor al lumii. Oare nu cumva și barba dumnezeiască a lui Tudor Meiloiu este la aceeași înălțime spirituală? Domnilor, nu trebuie să uităm o idee! Noi suntem contemporani cu niște mari personalități și trebuie să le respectăm și să le recunoaștem valoarea, pentru că la vremea lor au fost și alte personalități pe care nu le-a recunoscut nimeni. Anul acesta se împlinesc două sute de ani de la nașterea lui Anton Bruckner, considerat astăzi cel mai mare simfonist al umnaității. Acum o sută patruzeci de ani era considerat un compozitor care pur și simplu distruge muzica. Ei, bine, Anton Bruckner a creat muzica, nu a distrus muzica! Tudor Meiloiu creează pictura, o recuperează din arhaitate și până astăzi, și devine extraordinar de modernă, dar în același timp și o pictură a arhaității. Să ascultăm pasărea măisastră din opera Siegfried de Richard Wagner. Iată că sunt pe aceste simeze, fiindcă muzica picturii este o muzică mută, dar un adevărat artist și un adevărat degustăror de artă știe să asculte și muzica mută. Domnilor, ne aflăm lângă unul dintre cei mai mari artiști români din toate timpurile. Asta este credința mea și eu nu sunt dintre cei care vorbesc despre minciuna filozofiei, minciuna religie sau minciuna științei. Haideți să nu vorbim despre minciuna în artă, findcă pe pereți avem un mare artist, iar cei care mințim și nu-l recunoaștem suntem tocmai noi. Iar el ne dă marea lecție de înțelepciune, el este Pasătrea Măiastră care a reușit asemenea minunății, iar noi ne uităm și de multe ori nu înțelegem la ce privim.

„Florării din Bărăgan” cu Florin Floreanu

Al doilea moment expozițional pregătit de Clementina Tudor pentru această zi deosebită l-a avut în centrul atenției pe fotograful și prietenul nostru Florin Floreanu, cel care de ani și ani de zile scormonește prin… coclaurile județului pentru a aduce în atenția noastră imagini cu obiective istorice sau lucruri care unora li se par mărunte, dar nu sunt, asta pentru ca peste ani acestea să nu dispară grație acțiunilor „civilizatoare” ale omului. Este vorba de vernisajul expozției „Florării din Bărăgan”, vernisaj însoțit de prezentarea albumului de fotografii cu același nume care ne prezintă o lume aparte a satului ialomițean, pe care Florin a surprins-o pentru a rămâne în eternitate.

Clementina Tudor: Acest album este o reeditare, de fapt. La un moment dat, Florin a găsit acest potențial pe care satul românesc îl mai exteriorizează încă și care poate fi surprins cu nerv într-un album și, iată, acum și pe simeze. Acest potențial nativ pe care noi îl numim artă decorativă, nu este deloc mai prejos decât alte manifestări artistice, ținând cont că ea era utilizată în spațiul ocupațional al familiei, acolo unde este întotdeauna nevoie și de mai multă armonie… Fotografiile lui Florin reprezintă un prilej de reactulalizare a unei culturi sociale în care mulți dintre noi am crescut: la țară, pe prispa casei încadrată cu galerie de lemn, străjuită cu stâlpi sculptați și împodobită cu dantelăria unei florării. Acest cadru este o poartă prin care se face trecerea din interiorul casei, al familiei, spre lumea mare, a vieții sau a morții, pentru că pe ușa mare, din fața casei, se ieșea doar la ocazii importante, cum sunt nunta și înmormântarea. Specificitatea acestui mod de viață s-a pierdut, însă, iar casele cu florării sunt tot mai rare și mai degradate, atârnând parcă de un colț de lume care ne scapă printre degete… Albumul „Florării din Bărăgan” ne prilejuiește o introspecție în cultura artistică proprie unui areal geografic definit de multe ori al extremelor, arid vara și câinos iarna, dar bogat primăvara și toamna, anotimpuri sursă pentru modelele traforate… Este un album care se constituie într-un martor al existenței noastre și împlinește una dintre misiunile instituțiilor de cultură, de perpetuare a memoriei locului.

Ilie Cioacă: Ceea ce a făcut Florin fotografiind aceste elemente nu de artă populară, ci de patrimoniu, sunt de mare valoare nu numai pentru zona Ialomiței, ci pentru întregul Bărăgan. Pornind de la această idee, eu cred că este datoria autorităților publice județene și locale, dar și a instituțiilor publice de cultură, să înceapă un studiu aprofundat de recuperare a unui asemenea patrimoniu, pentru că trece timpul și dispar. Oamenii își construiesc locuințe noi, iar cele vechi, care păstrează asemenea elemente de patrimoniu, dispar. Asemenea lucruri nu trebuie să dispară. Am avut privilegiul de a atrage atenția județului asupra valorii deosebite a tradițiilor culturale ialomițene. Am văzut o postare a colegilor de la Direcția județeană pentru cultură, că ei deja îl privesc acum ca pe un patrimoniu imaterial deosebit al Ialomiței. Către zona aceasta trebuie să se ducă și florăriile descoperite de până acum în Bărăgan de Florin și de Clementina. Aș merge mai departe, spunând că fiind o cale nebătătorită până acum în domeniu, ea poate deveni pentru județul Ialomița un proiect de sine stătător, care poate fi dus ori la Orașul de Floci, ori la Ograda la Casa Ionel Perlea, poate fi dus la Bolomey, poate fi dus la Muzeul Agriculturii. Principalul este să începem să recuperăm un asemenea patrimoniu. Domnul președinte Marian Pavel a percutat la ideea Muzeului Ialomițean, spunând că va sta de vorbă cu autoritățile locale în fiecare localitate, pentru a fi despistate case vechi care pot fi reconstruite într-un areal oarecare, poate la Orașul de Floci, acolo unde când are loc Festivalul Casa Tudorii ei să-și facă expunerile în curțile caselor respective. Sunt multe posibilități de a pune în valoare ceea ce mai are ialomița valoros.

Șerban Codrin: În Ialomița, după 1990, a mai apărut un artist, care este singular în felul lui. Orașul Slobozia a mai avut un mare fotograf, pe Costică Axinte. Dar au apărut și alții. Unul dintre ei este aici, în dreapta mea, este Florin Floreanu… În fotografiile lui, dincolo de orice, există o simolistică aparte. Florin este capabil să facă lucruri la care noi nu ne putem gândi și care, iată, pot să intre în patrimoniul cultural al acestui spațiu ialomițean.

A consemnat,

Nicolae TACHE