Se vând foarte bine în magazine aşa numitele produse eco, începând cu fructe şi legume, apoi carne şi tot ce se obţine din ea. Amăgiţi de reclamele agresive cumpărătorii uită un fapt evident: nimic, absolut nimic din ce creşte astăzi sub cerul liber nu mai este curat, adică ca acum 150 de ani, de exemplu.
Zarzavaturi eco? Probabil în cultura respectivă nu s-au folosit erbicide, pesticide şi îngrăşăminte chimice. Dar planta a absorbit din atmosferă, apă şi sol metale grele, acizi şi alte otrăvuri purtate în jurul globului de curenţii atmosferici.
Carne eco? Fiţi serioşi. Iarba păşunilor de la câmpie la platourile alpine sunt impregnate cu toate reziduurile toxice rezultate din activităţile industriale umane şi purtate acolo prin intermediul aceloraşi curenţi atmosferici.
Îi auzi pe unii lăudându-se că au pus la grătar un peşte curat din Dunăre. Se înşeală amarnic. Dunărea este colectorul a mii de râuri, râuleţe, pârâuri din toată Europa. DDT-ul folosit cu zeci de ani în urmă încă este spălat de pe terenurile agricole şi purtat spre mare. Dar apele reziduale ale oraşelor sau cele provenite din industrie unde se duc? În Dunăre, bineînţeles. Veţi argumenta că au fost epurate în staţii gigantice. Otrăvurile, metalele grele, mulţi germeni patogeni, substanţe radioactive sunt imposibil de eliminat sută la sută. Aşa că peştii din Dunăre, cu cât sunt mai mari cu atât depozitează în carnea lor un coctail asortat din aceste substanţe nefaste.
Animalele din ferme sunt hrănite cu cereale provenite din culturi intensive. Acestor culturi li se aplică tratamente chimice sezoniere sau îngrăşăminte de sinteză. În ultimă instanţă, planta este otrăvită, iar prin intermediul ei carnea animalelor.
Chiar dacă în culturile speciale nu sunt folosite erbicide, pesticide sau îngrăşăminte chimice, gândiţi-vă că milioane de automobile şi tot atâtea uzine şi fabrici aruncă zilnic în atmosferă mii de tone de bioxid de carbon şi sulf etc. etc. Ploile le antrenează spre sol fără nicio diferenţiere. Culturile cu adevărat eco ar trebui protejate în spaţii închise, pe un sol decontaminat în prealabil, iar apa pentru irigat să treacă prin filtre speciale. Este imposibil să faci aşa ceva deocamdată, mai ales la scară industrială.
Să vă dau un exemplu despre nocivitatea tratamentelor chimice aplicate plantelor. Nu cu mulţi ani în urmă am hrănit oile cu paie de orz şi grâu strânse de pe câmp. După ce au consumat paiele respective, cinsprezece, douăzeci de oi au murit, chiar şi două vaci. Nu am găsit atunci o explicaţie plauzibilă, dar ulterior am descoperit bidoane de plastic aruncate în diverse locuri şi care conţinuseră erbicide, pe etichetele cărora se specifica că paiul plantelor tratate este toxic pentru animale. Vă închipuiţi cât de otrăvit era grâul care furnizează pâinea cea de toate zilele. Să ne mirăm de ce creşte incidenţa cancerelor sau a bolilor cronice? În afara nitriţilor, fosfaţilor, cianurilor, metalelor grele şi altor otrăvuri spălate de ploi şi antrenate în râuri, nu trebuie să uităm microparticulele de pastic ingerate de fauna acvatică şi terestră şi ajunse la final în corpul omenesc.
Veţi spune că sunt paranoic. Poate, dar în urmă cu cincizeci de ani în satul sau orăşelul meu internările la spital erau foarte rare, iar pe stradă nu vedeai adulţi supraponderali, de copii nici nu mai vorbesc. Astăzi mă îngrozeşte aglomeraţia din spitale şi mai ales să văd cum de pe porţile şcolilor se revarsă la sfârşitul orelor o ceată de monştrişori rotofei de ambele sexe, care la maturitate vor fi incapabili să meargă un kilometru pe propriile picioare.
Vom ieşi vreodată din acest carusel? Nu, dar putem reduce contaminările prin schimbarea viziunii asupra mediului. De exemplu, putem să privim Dunărea altfel decât ca un canal de colectare a deşeurilor, redându-i vechile areale de revărsare precum Balta Borcei şi a Brăilei, prin intermediul cărora bătrânul fluviu să se regenereze înainte de a ajunge la mare. Cu cât suntem mai mulţi cu atât va fi mai greu de procurat hrana de zi cu zi. În ultimă instanţă, vom consuma orice, alimente produse direct în laborator, alimente modificate genetic, alimente din ingrediente care nu au văzut niciodată lumina soarelui. Ce vom deveni, este altceva.
F.M.Ciocea