Pompă de stins incendii – F.W. LOEW

 

Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

Pompă de stins incendii – F.W. LOEW

Primele forme de organizare a luptei cu focul au apărut încă din antichitate, în oraşele Imperiului Roman funcţionând cohorte de vigiles, însărcinate cu supravegherea modului în care era folosit focul şi cu intervenţia în caz de incendiu. Evul Mediu european, cu cetăţile şi oraşele sale aglomerate şi majoritatea clădirilor din lemn, a consacrat echipele de intervenţie organizate în bresle, care acţionau cu mijloace de stingere clasice: găleţi şi sacale pentru apă, pompe manuale, topoare, scări ş.a.

Epoca modernă, inaugurată de revoluţia industrială, a dus, o dată cu dezvoltarea comunităţilor umane, şi la apariţia a noi pericole de incendiu, care au avut ca rezultat înfiinţarea serviciilor de apărare împotriva incendiilor.

În România, de-a lungul timpului, s-au înregistrat o sumedenie de schimbări în structura organizatorică, denumire, efective ale pompierilor. De la primele forme de organizare şi până la domnia lui Alexandru Ioan Cuza, atunci când pompierii au pornit pe drumul pe care sunt şi în acest moment, ca armă distinctă destinată exclusiv stingerii incendiilor şi intervenţiilor în alte situaţii de urgenţă, pompierii au străbătut un drum bogat în realizări. Primele semnale care au atras atenţia asupra necesităţii înfiinţării unor echipe de stingători profesionişti au apărut în urma marilor incendii, când s-a constatat că este nevoie de forţe organizate şi instruite, pregătite să intervină în caz de incendiu.

Un capitol important din evoluţia pompierilor îl constituie dotarea cu echipamente şi utilaje de intervenţie. Până la sfârşitul Primului Război Mondial şi pe toată perioada interbelică, pompele şi utilajele de stins incendii proveneau din străinătate. Muzeul Naţional al Agriculturii deţine o bogată şi interesantă colecţie, care reflectă evoluţia asigurării stingerii incendiilor în raport de progresul tehnico-economic, de-a lungul timpului. În perioada interbelică, industria românească producea o gamă largă de accesorii pentru pompieri, iar la sfârşitul deceniului IV se fabrica prima autopompă-cisternă cu rezervor de 1000 litri de apă. În anii ’90, industria românească a produs pentru nevoi interne şi export circa 3.000 de autospeciale, 12 nave maritime şi fluviale de stins incendii şi 20 de trenuri de stingere a incendiilor, cu dotare complexă şi performanţe de lucru dintre cele mai înalte; la nivelul anilor ’80, tehnica de intervenţie a pompierilor militari era complet înnoită.

Alăturat vă prezentăm pompa de stins incendii – F.W. LOEW, fabricată în 1950, de fabricile F.W. LOEW – SIBIU. A fost achiziţionată din localitatea Cosâmbeşti, județul Ialomiţa, unde a servit pompierilor voluntari ai Primăriei, timp de peste 30 de ani.

Este o pompă cu două pistoane din bronz şi clopot de amorsare cilindric, cu calotă la partea superioară, aşezate într-un rezervor de 400 l., folosită pentru stins incendii, deservită de 2 persoane care acționau în tandem cele două furci ale pistoanelor, obținându-se refularea cu presiune a apei prin furtun, către incendiul de stins.

Muzeograf,

Adrian STROE

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved