DE LA DECENȚĂ LA… DEMENȚĂ (III)
….Și mai sunt și ceilalți președinți care se încadrează în categoria de antimodele, în afară de Traian Băsescu, antimodelul absolut. Iliescu își are păcatele lui, cu Revoluția, adică lovitura de stat, cu minerii și alte multe. Constantinescu este și mai plin de păcate. Să-i amintim doar semnarea Tratatului cu Ucraina, mai precis recunoașterea de Iure și de Facto a tratatului Ribbentrop-Molotov, adică cedarea către Ucraina a unor teritorii românești, care înseamnă trădare de țară. În timpul Domniei Sale parlamentul a adoptat Legea Lupu, care a dus la dezmățul pământului țării, desființarea fără noimă a IAS-urilor și CAP-urilor, a sistemelor de irigații, la distrugerea miilor de hectare de vii, livezi, sere, păduri. Nu mai vorbesc de fabrici și uzine date la fier vechi și înlocuite cu mal-uri. Iar Iohannis? Mă abțin. L-a judecat poporul și a ieșit rușinos pe poarta din dos a istoriei…Și o duc bine, nederanjați de nicio instituție serioasă a statului de drept, ba încă bine protejați, cu privilegii cât cuprinde.
Ca să tragem o primă concluzie. Niciun președinte nu a avut vreun proiect de țară, deși trei dintre ei au domnit câte zece ani.
Și totuși, ce a făcut electoratul? Ce a făcut presa? Ce au făcut instituțiile statului?
Ce au făcut instituțiile statului? Au fost aservite complet. Vedeți salariile și pensiile magistraților. Vedeți parlamentul și senatul…Ce a făcut presa, am văzut. Televiziunile au avut în spate diverși influenceri, care au manevrat electoratul cum au vrut, adică la comandă, pe bani grei: Cristian Tudor Popescu, Ion Cristoiu, Sorin Roșca Stănescu, Bogdan Chirieac, Bogdan Ficeac, Robert Turcescu, Mircea Badea, Mihai Gâdea, Adrian Ursu, Răzvan Dumitrescu, Victor Ciutacu și lista este foarte lungă.
De ce au reușit? Ajungem la miezul lucrurilor, adică la poporul român, care are o anumită psihologie. Cine este interesat s-o afle, să citească o carte scrisă la 1900, dar extrem de actuală: Dumitru Drăghicescu, „Din psihologia poporului român”, unde se spune cu subiect și predicat despre tarele adunate de-a lungul timpului, de la daci, de la romani, de la migratori, de la turci, de la fanarioți, ajungând până în modernitate. Ba a spus-o pe la 1700 și Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae”.
Zilele trecute am dat printre cărțile mele de una semnată de Constantin Rădulescu- Motru, de fapt, o conferință ținută la Ateneul Român, publicată în 1910, la Editura LUMEN și republicată în 1993 la Editura ANIMA, care lămurește în cuvinte simple, pe înțelesul tuturor, ceea ce spune Drăghicescu în 400 de pagini. Iată: „Convingerile noastre sunt întemeiate pe zvonul public”; „Românii sunt eroi când sunt în grup”; „Românul e curajos ca mandatar al grupului.”; „Românul este religios de ochii satului”; „Românul este naționalist, dar numai până la fapte”; „În grup, și ca grup, fiecare se judecă sever”; „Individual, fiecare se judecă indulgent”; „Românul este pasionat de politică”; „Țara este copleșită de <oameni mari>”.
Ajungem la miezul problemelor: „Românul are un suflet gregar.” Explică: „Prin suflet gregar, sociologia înțelege altceva decât un suflet solidar. Solidaritatea este opera sacrificiului conștient, – este ultima verigă în înălțarea morală a voinței, pe când gregarismul este o stare impusă de împrejurări și de tradiție. Gregarismul se produce prin imitațiune. O societate cu suflet gregar nu opune imitațiunii niciun obstacol, membrii ei având suflete diferențiate, lasă drum liber imitațiunii, și aceasta se întinde de la o margine la alta a țării. Gregarismul este o armonie a sufletelor, dobândită pasiv, aproape mecanic.”
Să dăm cuvântul și dicționarului: „Gregar: spirit sau instinct care îndeamnă pe unii oameni să se supună orbește, să-și piardă cu totul individualitatea în mijlocul mulțimii din care face parte.” Eu aș spune și mai pe scurt: popor cu spirit de turmă, ușor influențabil. Ceea ce a spus-o acum 30 de ani și mult hulitul taica Brucan.
Numai că, în momentul de față, a intervenit un element nou, care i-a luat prin surprindere pe psihologi, pe sociologi, dar mai ales pe politicieni, răsturnându-le pronosticurile. Este vorba de apariția unui „influencer” de temut: anonimul DOREL cu Tik-Tok-ul și cu facebook-ul lui. Chiar dacă este agramat, DOREL are timp berechet, se pricepe să mânuiască internetul, are la dispoziție un instrument de temut, telefonul mobil, face cum îl taie capul, după ce aude și după ce vede, nu-l poți opri, dar are mai ales tovarăși solidari cu el, este conștient că turma din care face parte este solidă. Uneori are ambiții, ridicându-se în ierarhie, cu pretenții, chiar izbutește. Pune ochii pe un mediocru ca el, în care crede cu sfințenie, devine talibanul acestuia și-l tot împinge spre vârful ierarhiei sociale, chiar reușește.
O astfel de turmă „câtă frunză și câtă iarba” nu are cum să impună la vârful țării decât tot un mediocru mult timp de acum înainte, căci n-ai cum să-i închizi internetul și telefonul. Nu ai cum să lupți împotriva unui anonim, a unui „dușman” nevăzut.
Așa că, SI TIRA AVANTI, români, cu DOREL în frunte!!!
Titi DAMIAN