Prof. univ. Dr. TIBERIU TUDOR
Tratatul cu Ucraina – Istoria unei trădări naționale (II)
La 2 iunie 1997, președintele Emil CONSTANTINESCU face cadou de jure noului stat independent, Republica Ucraina, pământuri românești străvechi: nordul Bucovinei, nordul Basarabiei, sudul Basarabiei, ținutul Herța și Insula Șerpilor. În fosta reședință de vară a lui Ceaușescu de la Neptun, Emil CONSTANTINESCU și Leonid KUCIMA semnează TRATATUL DE BAZĂ DINTRE ROMÂNIA ȘI UCRAINA. Pentru a menaja susceptibilitățile opiniei publice românești, în toate documentele ulterioare, TRATATUL va apărea ca „semnat la Constanța.” La 3 iunie, a doua zi de la întâlnirea de la Neptun, președintele semnează decretul pentru ratificarea tratatului, fiind contrasemnat de către primul-ministru Victor CIORBEA.
Pe 26 iunie, Camera Deputaților ratifica TRATATUL. Votul a fost deschis. Opoziția a votat în bloc împotriva ratificării. Puterea, cu câteva excepții, a votat în bloc pentru ratificare.
Pentru: 165; Contra: 92; Abțineri: 1
În condițiile votului deschis, era inevitabil ca în cameră votul să fie unul de partid. Referitor la acest moment, autorul constată amar: „Configurația acestui vot arată lipsa de personalitate, lipsa de conștiință națională, lipsa de conștiință în general, a unei bune părți a parlamentarilor români și, în definitiv, reflectă starea societății românești. Lipsiți, o bună parte dintre ei, de o cultură istorică și juridică, oamenii aceștia gândesc și votează gregar: conform intereselor de grup sau a imperativelor de partid.”
Singurul loc unde mai putea fi blocat TRATATUL era Senatul, unde s-a procedat în așa fel ca etapele aprobării să se realizeze într-un mod neașteptat, halucinant chiar, în sensul unei manipulări grosolane venite din partea lui Petre ROMAN, președintele Senatului. La ora 18, 45 senatorii apăsau butoanele de vot. Discuțiile asupra Tratatului începuseră în jurul orei 18… Așadar, noaptea minții!, în 45 de minute, pe 7 iulie 1997, efectele celei mai grave erori de politică externă a României de după Război capătă putere de lege!
Cum s-au derulat evenimentele ne descrie Domnul Profesor Tiberiu TUDOR, martor la evenimente în calitate de Președinte al Senatului Forumului Civic-Național, în cartea aceasta. Pe podiumul sălii Omnia, în centru, masa președintelui Senatului României, Petre ROMAN, la microfon; în dreapta – cea a reprezentantului Ministerului de Externe, Adrian SEVERIN; în stânga, reprezentantul Comisiei pentru politică externă a Senatului, vicepreședintele Valentin GABRIELESCU. Președintele Comisiei de politică externă a Senatului, Teodor MELEȘCANU lipsește. În sală se găsește și ambasadorul Ucrainei la București.
Primul ia cuvântul Adrian SEVERIN, prezentând argumentele Guvernului în favoarea semnării Tratatului: integrarea europeană, monitorizarea respectării drepturilor românilor din Ucraina, euroregiunile. Valentin Gabrielescu are o expunere scurtă, de motive, ambiguă, vlăguită, neconvingătoare, parcă invitând la reflecție: „Am hotărât – nu fără durere – să recomandăm Senatului ratificarea Tratatului.” Au urcat la microfon reprezentanții diverselor grupuri parlamentare, pentru a-și exprima expunerea de motive și opțiunile de vot: PNȚCD (Matei BOILĂ), PRM (Ion CÂRCIUMARU), PUNR (Vasile DOBRESCU), PNL (Mircea IONESCU QUINTUS). Petre ROMAN și Adrian SEVERIN au urmărit discursurile fără să-și întoarcă fața la vorbitori, vizibil conștienți de gravitatea faptului pe care îl comiteau.
Imediat, Petre ROMAN a solicitat votul. În partea stângă a Puterii, senatorul Mihai GRAMA cere cuvântul. Petre Roman i-l refuză. Vociferări în sală, în ambele părți. Și din nou Petre ROMAN: „Supun la vot titlul tratatului”. Vociferări. „Vă rog să votați!” Tabloul de vot electronic marchează rezultatul. Totul fulgerător. Și Petre ROMAN continuă, păstrând ritmul și crescând avantajul derutei: „Votăm textul Tratatului.” „Pe articole!” – se aude din sală. Dumitrașcu și Ciurtin, din dreapta, sunt în picioare, lângă microfoane. Nu e vacarm, e doar confuzie. Petre ROMAN: „Am mai votat și altădată global.” Dumitrașcu: „E un tratat prea important ca să…” Petre ROMAN: „Vă rog să votați! Vă rog să votați!” Dumitrașcu ezită, cu o privire și o gestică derutate. „Vot nominal!” se aude din sală: „În timpul votului nu se face procedura!” răspunde, instantaneu, Petre ROMAN. „Vă rog să votați! Vă rog să vă exprimați votul!”
Tabloul de vot se umple: DA: 65; NU: 50; ABȚINERI: 3.
Incredibil: Tot votul a fost manipulat în câteva minute. Faptul că la Senat votul este electronic a fost un mare avantaj al lui ROMAN. Derutați, oamenii au apăsat instinctiv pe buton în reacție de urgență. „Parcă ne-a luat Dumnezeu mințile!”, se lamentează cineva. Peste câteva zile, unul dintre oamenii Puterii s-a confesat: „Nu se putea face nimic. S-au întâlnit cu Emil CONSTANTINESCU și au hotărât să-l treacă neapărat”. Aceasta a fost și efectul celor cinci luni de intoxicare mass-media pro-tratat (pro-NATO, pro-TV) și la nivelul omului de pe stradă. În sală nu erau prezenți marii ziariști. Ordinea de zi nu fusese comunicată dinainte, fiind comunicată și supusă la vot după-amiază, la începutul ședinței. Toate luminile mass-mediei române – pe ambasadorul Ucrainei, care jubila.
Senatul României își continua lucrările curente în obscuritate…
Notațiile autorului, martor la această mârșăvie: „În sufletul meu știu: era apăsarea umilinței, peste care se năștea un sentiment de vinovăție și revoltă. Simțeam umilirea întregului neam omenesc și vinovăția noastră față de el. Eminescu nu a fost aici, Pârvan nu a fost aici, Ștefan nu a fost aici. Noi, generația noastră, partea neamului aflată în lumină – am fost aici și nu am fost în stare de nimic. Până la mașină și în drum spre casă nu am văzut nimic în jur. Nu știu cum era vremea, dar imaginea interioară nu mă va părăsi niciodată: o seară cenușie, înnorată, casele aveau arborat drapelul în bernă…”
Titi DAMIAN
P.S. Despre argumentele oficiale și despre rolul lui Emil CONSTANTINESCU în impunerea acestui TRATAT, în numărul viitor al ziarului.