Dan ELIAS
Afganistan, Libia, Siria, Irak, Liban, Palestina: ce știți despre aceste teritorii? Voi chiar ați crezut că democrația se impune cu bombițe și gloanțe? Sau, să vă adresez o întrebare mai interesantă: chiar credeți că toate popoarele acestei planete vor democrația voastră?
Trăiți o iluzie care abia mai pâlpâie. Este aceeași iluzie pe care a plantat-o și napoleon în mintea soldaților săi: că duc în ranițe bastoanele de mareșal. Nici ei nu au ajuns niciodată generali și nici voi nu vă veți cumpăra o insulă, pe care să ajungeți cu iahtul personal, înconjurați de un harem mai mare decât al lui Gengis han.
Dictatura iluziilor!
În mâinile cui trebuie și democrația este o dictatură! Libertate, dreptate, adevăr, egalitate, frumusețe, etică; doar cuvinte. Singurele adevăruri (iată un plural semnificativ!) din lumea noastră sunt banii și sabia! Restul sunt povești.
Teritoriile despre care aminteam la început au fost înfloritoare atîta vreme cât nu au intrat în zona de interes a celor care dețin banii și sabia. Acum sunt doar deșert; un deșert uman peste unul geografic.
Afganistanul, numit așa de noi în sensul de „țară a afganilor”, în fapt teritoriul locuit de neamul paștunilor, a devenit țintă a interesului general din trei motive: din cauza interpretărilor lingvistice ale cuvântului „terorism”, din orgoliu american și pentru .. mac. Putem discuta la nesfârșit pe aceste teme. Discuțiile nu fac rău, nu ucid copii și femei, nu distrug școli, spitale și tradiții. (Un reporter l-a întrebat pe Eliade care este după părerea sa elementul fundamental care definește omul și el a răspuns fără ezitare: „Tradițiile”!) Numai că deținătorii de sabie au prea puțin timp pentru discuții.
Nu ne este de ajuns înfrângerea. Noi, cei de pe aceste meleaguri închinate zeului ban, avem acum tupeul de a ne afunda în oceane de ipocrizie. Ce vor face copiii afgani!? Unde vor învăța!? Cine le vor mai vinde telefoane mobile!? Vor rămâne fete și băieți, nu „genuri”!? Unde vor mai face ei orele de educație sexuală!? Dar cu femeile paștune cum rămâne!? Chiar să nu li se mai vadă nici o parte a corpului!? Un botox, ceva! Toate îngrijorările noastre țin doar de lipsa de toleranță, de un model al societății care ne convine. Întreb și eu, așa în vânt, oare în Arabia Saudită, în Emirate sau în Kuweit femeile nu mai trăiesc după legea islamică? Despre ele nu mai avem nici o nemulțumire!? Sigur că nu! Corbii nu-și scot ochii unii altora.
Afganistanul a revenit la normalitate, la tradițiile lor, la modul lor de a înțelege societatea și lumea. Da, nu este ca al nostru. Este diferit și poate tocmai de aceea ar trebui protejat și nu distrus.
Frica colaboraționiștilor nu dovedește decât faptul că ne cunosc istoria mai bine decât noi. Dacă nu știți ce s-a întâmplat cu francezii care au colaborat cu armatele de ocupație, deschideți o carte.
Dar noi, noi românii, ce am căutat acolo nu vă întrebați!? Nu vă întrebați, așa cum nu vă întrebați nici de ce am deschis spațiul aerian pentru bombardarea Serbiei!
Nu mă bucur de această înfrângere. Doar mi-e rușine de toată această ipocrizie ce se revarsă peste noi. Am învățat o lecție. Mâine o vom uita.
De mii de ani ne-am mulțumit să ne simțim bine în corpurile noastre de oi. Ciobani, pe cînd?