Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
Numărătoarea de lemn (abac)
Abacul este un instrument pentru calcul aritmetic simplu, ieftin, dar rezistent. Primul abac a fost, practic, o piatră plată acoperită cu nisip sau praf. Abac provine de la cuvântul latin abacus („tabel de calcul”) sau de la cuvântul fenician aback, care înseamnă nisip. Cuvintele și literele erau desenate în nisip sau praf, iar în cele din urmă au fost adăugate numere și pietricele folosite pentru a face calcule.
Babilonienii au folosit acest abac cu praf încă din 2400 î.Ch. Originea abacului este obscură, dar India, Mesopotamia sau Egiptul sunt considerate puncte probabil de origine. China a jucat un rol esențial în dezvoltarea și evoluția abacului.
În primele modele de Abac, rândurile de bile puteau fi libere pe o suprafață plană sau alunecând în caneluri. Ulterior, bilele au fost făcute să alunece pe tije și încorporate într-un cadru, permițând o manipulare mai rapidă.
Cel mai semnificativ avantaj educațional al folosirii unui abac este că-i oferă elevului conștientizarea grupărilor de 10, care sunt fundamentul sistemului nostru de numere. Deși adulții consideră această structură de bază 10 de la sine înțeles, este, de fapt, dificil de învățat pentru elevii primari. Pentru elevii nevăzători abacul este deosebit de util și îi ajută să deprindă abilități de matematică.
În zilele noastre, deși calculatoarele sunt folosite în mod obișnuit, sunt utilizate și numărătoarele de lemn, de către comercianți și funcționari, în unele țări ale Europei de Est, Rusia, China și Africa.
Deși calculatoarele electronice îl înlocuiesc din motive practice, utilizarea abacului continuă să existe în țări avansate din punct de vedere tehnologic, precum Japonia. La fel ca în cazul jocurilor populare, cum ar fi șah, shoghi și go, există competiții locale, regionale și naționale organizate pentru studenți, în care se utilizează abacul.
Numărătoarea din imagine aparține patrimoniului Muzeului Național al Agriculturii, are cadrul și bilele confecționate din lemn, cu 12 tije metalice; are o lungime de 30 cm, lățimea de 20 cm și grosimea cadrului de 5,5 cm.
Muzeograf Mirela Berbecel
Foto: Elena Slujitoru