Dan Elias
Imediat după eurovision-ul lui papuc, a circulat o glumiță tristă dar adevărată, nu ca știrile marilor agenții de presă; „Măi, Iohanis, – l-ar fi întrebat Putin la telefon – vrei să câștigi și tu Eurovision-ul la anul?” Autorul nu ne spune și ce răspuns a dat „il prezidente”. Probabil se mai gândește.
Trist este că nu ne trezim din minciuna acestei realități. Adică, suntem în capitalism sau în speculism? Avem sau nu avem guverne, ori doar am desenat niște chipuri pe niște glugi de coceni? Războiul este despre libertate sau despre nevoia de a avea fiecare pistolul nostru, drona noastră, racheta noastră? Libertate înseamnă să te bată klingonienii în trafic, copiii să facă plozi și părinții să-și omoare copiii?
După cum vă spuneam săptămâna trecută, nu se mai poate face nimic. Ne aflăm la sfârșitul acestui model de societate și trebuie să ne supunem. Noi suntem cei care am ales confortul în detrimental adevărului, nu ei. Și astfel, minciuna s-a generalizat și s-a instituționalizat. Finalizarea acestui proces s-a realizat de curând, când am acceptat ca presa să fie plătită de guvernele noastre. Acum, minciuna este peste tot, iar manipularea a devenit o metodă de terapie.
Eurovision-ul de anul acesta va deveni peste timp o bornă istorică; momentul în care am ucis adevărul și l-am îngropat. Nu vorbesc aici de concursul în sine, căci el nu a fost niciodată altceva decât un vodevil de prost gust, o risipă de bani și de energie, ci de acțiunea concertată și la lumina zilei, ai mai marilor acestei lumi, de a ne impune minciuna lor ca mod de viață. De acum înainte se poate orice!
De trait, cu siguranță că vom trăi mai bine și mai mult. Adevărul ne obosește de mii de ani. Bine că s-au găsit niște milostivi să ne scape de el!