România a trecut prin mai multe regimuri politice, fapt ce a dus la schimbarea imnului național, fiecare formă de guvernământ alegându-și un alt imn. Drept urmarede, de la 1862 și până în prezent țara noastră a avut șase imnuri naționale. Primul imn de stat al României a fost în 1862, pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Cântecul nu avea versuri și se numea „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale, Prințul Domnitor”. Apoi, până în 1947 cântam Imnul Regal , pe versurile lui Vasile Alecsandri și muzica de Eduard Hubsich: „Trăiască Regele / În pace și onor / De țară iubitor / Și apărător de țară.”. În 1947, la 30 decembrie, când Regele a abdicat, s-a proclamat Republica Populară Română și până în 1953 am cântat noul imn intitulat Zdrobite cătușe, pe versuri de Aurel Baranga și muzica lui Matei Socor: „Zdrobite cătușe în urmă rămân / în frunte-i mereu muncitorul / Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm / Stăpân pe destin e poporul”. Din 1953 și până la 21 august 1977 am cântat imnul Te slăvim, Românie, pe versuri de de Eugen Frunză și Dan Deșliu și muzica Matei Socor: „Te slăvim, Românie, pământ părintesc / Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc / E zdrobit al trecutului jug blestemat / Nu zadarnic străbunii eroi au luptat /Astăzi, noi împlinim visul lor minunat”. Din 21 august 1977, când s-a proclamat Republica Socialistă România și până în decembrie 1989, am cântat imnul Trei culori, bazat pe un text schimbat, cu același titlu și muzică a lui Ciprian Porumbescu: „Trei culori cunosc pe lume / Amintind de-un brav popor / Ce-i viteaz cu vechi renume / În luptă învingător”. Din 1989, de la revoluție încoace se cântă Deșteaptă-te, române, pe versuri de Andrei Mureșan, muzica Anton Pan: „Deșteptă-te,române / Din somnul cel de moarte / În care te-adânciră barbarii de tirani / Acum, ori niciodată, croiește-ți altă soartă / La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani”. Dacă prin al doilea vers suntem îndemnați „ acum ,ori niciodată” să ne croim o altă soartă, asta înseamnă că dacă în 33 de ani de capitalism nu ne-am croit o altă soartă, ne întoarcem la 1947, fiindcă nu ne-am deșteptat?
Istoria e bătută în cuie și nu se poate repeta. Cu singura condiție să fie învățată în școli, alături de limba latină. Actualul imn național dă multă bătaie de cap parlamentarilor, miniștrilor și altor demnitari care puși să-l intoneze se manifestă prin tăcere sau … nu au voce. Minciuni, nu cunosc niciun vers și prin gargară o fac pe patrioții la televizor. Mulți dintre ei consideră că sunt „deștepți” și nu trebuie să le spună imnul că trebuie să se deștepte. Trebuia ca în proiectul România Educată inițiat de președintele Iohannis și în legile educației să fie introdusă obligația ca în școli orele de curs să înceapă cu intonarea imnului, cum am învățat noi, trecând prin 5 imnuri. Plin de patriotism, președintele Iohannis când aude intonarea imnului național, imediat duce mâna dreaptă la inimă, inspirat de americanii care fac acest lucru încă de la votarea primei constituții, în 1787. Și cum sângele apă nu se face, când președintele Germaniei a fost primit la Cotroceni, domnul Iohannis, din reflex, a dus mâna la inimă la intonarea imnului Germaniei. Dar, a lăsat-jos dându-și seama că în textul imnului nu există cuvintele „deșteaptă-te, germane”. Priviți când se cântă imnul cum mulți duc mâna la piept și dau din buze ca și cum ar mesteca chewing gum. Îi simți cât de rău le stă și atunci când se închină sau au lumânarea în mână. Imediat îți dai seama că au cântat și Zdrobite cătușe, și Te slăvim, Românie, și Trei culori. Dar, niciun imn nu i-a invitat să se deștepte și asta se vede la televizor sau când devin doctori: „Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă!”.
Gheorghe Marinel