NĂVALNIC

Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

NĂVALNIC (LIMBA CERBULUI)

(PHYLLITIS SCOLOPENDRIUM)


Năvalnicul (odolean, gura porumbului) este o buruiană de leac folosită în medicina populară ca remediu contra eczemelor, rănilor, vătămăturii, tusei, tuberculozei; pentru vindecarea rănilor se utilizează rizomul sau frunzele.

Femeile bătrâne știau cum să-l culeagă. Potrivit reputatului etnolog Ion Ghinoiu, năvalnicul e „invocat de vrăjitoare în farmecele de dragoste. Recoltarea năvalnicului în scopuri malefice se făcea în miezul nopții (…). Când era invocată în scopuri benefice, planta se recolta dimineața, înainte de a se ridica roua, era adusă în sat și aruncată pe sub streașina casei sau purtată în sân de fete și neveste pentru dragoste.

Năvalnicul creşte prin fâneţe umede şi păduri umbroase. După credinţa poporului nostru, „este bine ca această buruiană să o poarte femeile la brâu, căci le aduce nococ în dragoste”, scrie Zach. C. Panţu, în volumul „Plantele cunoscute de poporul român” (1906). Mircea Eliade ne spune că, în Basarabia, femeile culegeau năvalnic după ce aşezau pâine şi sare lângă floare şi se prosternau de trei ori. „Invocaţia este următoarea: cum se ceartă lumea pentru pâine aşa să se certe fetele tinere pentru mine”, scria Eliade.

În cărțile de etnologie, „Năvalnicul” este descris ca un „fecior frumos, căzut din cer, care încurcă toate cărările fetelor frumoase și ale nevestelor tinere. Când acesta intra în sat, femeile nu-și mai țineau firea, umblau buimace, bete nu altceva. „Năvalnicul ar fi speriat-o pe Maica Domnului, care l-a transformat în plantă: «Năvalnic ești/ Năvalnic să fii/ Între buruienile de dragoste ești/ Buruiană de dragoste să rămâi!»”, notează Ghinoiu în „Panteonul românesc”.

Muzeograf Mirela Berbecel

 

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved