Slobozia, la sfârşitul secolului XIX, era o comună care, plasată strategic şi având punct de cale ferată, era propice pentru agricultori şi piaţa de desfacere agricolă. Aici se organiza comerţul cu grâne.
Profitând de plasarea strategică a acestei localităţi, familia de boieri Georgescu-Fuerea, a înfiinţat, aici, un atelier de maşini agricole.
Mai târziu au construit o moară pe care a dezvoltat-o continuu construind: o uzină electrică pentru asigurarea funcţionării moşiei, depozite, o fabrică de biscuiţi, clădiri şi locuinţe pentru muncitori. Astfel, au ajuns să cuprindă circa 5 Ha de teren.
Moara Fuerea a ajuns să fie a doua ca importanţă din România. Familia Georgescu-Fuerea a devenit producătoare, prelucrătoare şi exportatoare de grâne, făină şi produse de panificaţie. Slobozia s-a dezvoltat şi graţie acestei mori.
Clădirea principală a morii se afla aproximativ, pe spaţiul alocat astăzi Muzeului Naţional al Agriculturii. Singura mărturie rămasă vizibilă în acest loc este șina dezafectată de cale ferată, aflată în imediata apropiere a muzeului.
În anul 1917, în urma cuceririi Munteniei de către Germania, autorităţile române se retrag în zona Moldovei. Complexul Moara Fuerea este incendiat în mod voit, de către proprietari, pentru a nu cădea în mâinile invadatorilor. Astfel, moara şi depozitul de cereale și celelalte clădiri ard pănâ la temelii. Statul Român a asigurat atunci familia deținătoare de faptul că va fi despăgubită după trecerea evenimentului beligerant. Din cauza derulării greoaie a acţiunilor de despăgubire, familia nu a primit nimic de la stat, rămânând drept mărturie doar câteva asigurări scrise.
După instaurarea regimului comunist în România, cele 5 ha unde se afla moara și fabrica de biscuiți, au fost expropiate de către stat.
După momentul 1989, descendenta Familiei Georgescu Fuerea, stabilită la Paris a colaborat cu Muzeul Național Agriculturii pentru a transmite informații prețioase despre dezvoltarea agriculturii în România și despre familia sa, veritabili intreprinzători în agricultură.
Muzeograf,
- Andreea Panait