Sărbătoarea mărțișorului este o celebrare a renașterii, o poveste care poate începe simbolic cu „A fost odată…”. Conform multor etnologi, acest obicei este inseparabil de tradiția Babei Dochia sau Marta, acea zeitate agrară din panteonul autohton care guvernează trecerea dintre anotimpuri. Șnurul alb-roșu, despre care se spune că ar fi fost tors chiar de ea în timp ce urca cu oile la munte, este considerat „funia anului”. Acest simbol strânge laolaltă zilele, săptămânile și lunile în cele două anotimpuri străvechi ale calendarului popular: iarna și vara.
Obiceiul este atestat în toate teritoriile locuite de români și aromâni, aceștia din urmă punând mărțișorul încă din ajunul zilei de 1 martie. Sărbătorile cu ajun și calculul timpului în raport cu fazele Lunii sunt caracteristice calendarelor lunare care au precedat, atât la daci, cât și la romani, actualele calendare solar-lunare. Tradiția există și la alte popoare din centrul și sud-estul Europei, subliniind universalitatea acestui simbol al speranței. În multe zone etnofolclorice, luna echinocțiului de primăvară și a Anului Nou Agrar poartă chiar numele de Mărțișor, fiind pusă și în relație cu zeul roman Marte.
Mărțișorul, mărțigușul sau „marțul” înseamnă, în esență, un șnur din două fire răsucite — alb și roșu, sau alte variante arhaice precum alb-negru ori alb-albastru. Culorile simbolizau lupta dintre bine și rău, dintre iarnă și primăvară, un echilibru fragil între îngheț și viață. Odinioară, în dimineața zilei de 1 Martie, înainte de răsăritul soarelui, copiii și tinerii primeau acest șnur cu o monedă de aur sau argint atârnată, pentru a avea noroc în decursul anului și pentru a rămâne sănătoși și „curați ca argintul”.
Schimbat între fete ca urare de sănătate sau dăruit de flăcăi, mărțișorul era purtat cu mândrie și de către adulți. Însă rolul său depășea sfera estetică; mărțișorul se lega la porți, la ferestre, în coarnele vitelor sau la toartele găleților pentru a îndepărta spiritele rele și a proteja întreaga gospodărie. Se purta, după caz, nouă sau douăsprezece zile, toată luna martie sau până la sosirea primelor berze ori până la Paști. Ritualul se încheia întotdeauna prin așezarea șnurului pe o creangă de măceș, de trandafir sau pe un pom roditor, pentru a lega magic rodul pomului de norocul purtătorului. Astăzi, deși bănuțul de altădată a fost înlocuit cu simboluri precum coșarul, potcoava sau trifoiul, mărțișorul rămâne neschimbat în esența sa: o celebrare a vieții ce se trezește la lumină.
În zilele noastre, dincolo de firul împletit și micul obiect artizanal, Mărțișorul rămâne o stare de spirit. Este gestul simplu prin care le spunem celor de lângă noi că îi prețuim. Alegerea mărțișorului potrivit nu ține de valoarea materială, ci de simbolul pe care îl poartă: un coșar pentru a curăța drumul de griji, o potcoavă pentru a aduce norocul sau un trifoi pentru speranță.
1 Martie să vă aducă un fir de optimism alb-roșu, care să vă călăuzească pașii spre o primăvară plină de lumină și sănătate!
Documentare realizată de Angelica Buzoianu,
bibliograf