Sărbătoarea de 9 martie, numită în calendarul popular Măcinici sau Mucenici este consacrată de creștinii ortodocși, comemorării Sfinților 40 de Mucenici din Sevasta, care s-au jertfit pentru triumful credinței creștine.
Pe stil vechi, este începutul Anului Agrar, celebrat la echinocțiul de primăvară. Această suprapunere face ca în structura tradițiilor să se regăsească obiceiuri, practici, credințe legate de începutul anului nou de primăvară, precum și de cultul morților.
În mitologia populară, cei 40 de Mucenici apar ca protectori ai omului, ai vegetației și ai agriculturii. Li se fac ofrande preparate din aluat numite „Măcinici”, „Sfinți”, „Sfințișori”, „Bradoși”, „Brânduși”, modelați în forme diferite: „opturi”, „inele”, „ciomege”, „S-uri”. Fie că se prepară fierți (în apă îndulcită, în care se adaugă miez de nucă, scorțișoară, coajă de lămâie) sau copți, pretutindeni se fac 40 de forme antropomorfe (forma cifrei 8), în amintirea celor 40 de mucenici, la care se pot adăuga celelalte forme în număr nelimitat. Pe lângă forma umană, cu cap, ochi, nas, mâini și picioare sau colăceii în forma cifrei opt, Măcinicii pot avea și formă de albină, de pasăre (foarte răspândiți, colăceii numiți pupăză sunt o amintire a primelor simboluri ale creștinismului), de brăduleți sau de cercuri, obținute prin presarea aluatului cu capătul țevii de soc. Gospodinele modelează și coc un număr fix de Măcinici, 40 sau 44 (în anumite zone, Măcinicii, numiți Moși, sunt spirite ale morților care își vizitează rudele în ziua de 9 martie).
De 9 martie, se fac două turtițe în care femeile împung patruzeci de găuri cu țeava de țesut și le astupă cu miere. Una se dă de pomană primului trecător întâlnit, iar cealaltă la copiii casei. (A. Gorovei)
Aflarea norocului la măcinici însemna prepararea unei turte din făină de grâu în ziua de 9 martie, Anul Nou Agrar în Calendarul Popular, în care se introduce în timpul frământatului, o monedă de argint sau de aur. După coacerea aluatului în cuptor sau în țest, turta se taie în bucăți egale și se împarte la membrii familiei. Persoana care găsește moneda în bucata primită e cea mai norocoasă din casă. (Ghinoiu)
Indiferent de tehnica preparării și forma modelată, Măcinicii se împart pentru moși și strămoși în ziua de 9 martie. E una din cele mai frumoase, mai bogate și mai generoase ceremonii a românilor, a spiritului românesc. În această zi, românii aprind o lumânare, împart un colăcel și sunt fulgerați de un gând pentru toți dușii lumii, pentru pomenirea și iertarea tuturor pribegilor, români și neromâni, cunoscuți și necunoscuți. Suntem unul din puținele popoare care dăruiesc o zi din an pentru odihna puzderiei semințiilor lumii, a imensei omeniri de dinainte de noi. Beția rituală la Măcinici e obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin în ziua de 9 martie, străvechi început de An Nou Agrar, celebrat la echinocțiul de primăvară. Conform tradiției, se credea că vinul băut de Măcinici se transforma de-a lungul anului în sânge și putere de muncă. La pornirea plugului în ziua de Măcinici se puneau în coarnele plugului sau în coarnele boilor câte un colac, iar ceilalți se dădeau de pomană la vecini și rude. (Ghinoiu)
… Se săvârșesc o serie de obiceiuri cu semnificații specifice noului an agrar: se scoate plugul în câmp pentru spor și belșug în tot anul, se mânuiesc pe rând sapa, grebla, furca, să fii îndemânatic la muncă tot anul, se curăță plugul și vitele prin stropire cu aghiazmă, se amenință pomii neroditori cu tăierea, se bate pământul cu maiurile pentru alungarea frigului și scoaterea căldurii, se fac focuri prin curți, grădini, în fața casei, la răscruce de drumuri, să se ducă fumul la pomi și să rodească.
REŢETĂ Măcinici fierţi
„Se fac din cocă pregătită cu făină, apă şi sare. Se pune apa la fiert, în care se adaugă puţină sare. Când dă în clocot, se pun măcinicii. Se fac mai uşor şi nu se lipesc de oală, dacă sunt lăsaţi puţin să se usuce; eventual, făcuţi de seara. După ce clocotesc de câteva ori, se amestecă puţină apă rece cu trei-patru linguri de făină şi se adaugă în apa clocotită. Se mai dă un clocot şi se dă oala jos de pe foc. Se pune zahăr, scorţişoară, nucă pisată, coajă de lămâie.” (Brazi, com. Maia, Ialomiţa, informaţie înregistrată în 1989)
Documentare realizată de Angelica Buzoianu, bibliograf
Surse documentare: arhiva M.N.A., Croitoru-Capbun Viorica- Pâinea de neamul românesc, ed. Star Tipp, Slobozia, 2002; Radu Anton Roman – Bucate, vinuri și obiceiuri românești, ed. Paideia, București, 2001