De-a lungul timpului, meșteșugarii satelor românești au folosit unelte ingenioase pentru prelucrarea lemnului. Deși tehnologiile moderne au înlocuit multe dintre acestea, unele scule tradiționale rămân esențiale în atelierele de tâmplărie și dogărie. Printre acestea se numără și joagărul, o unealtă robustă și eficientă, folosită de generații întregi.
Joagărul – puterea muncii în echipă
Această unealtă impozantă este destinată tăierii buștenilor, grinzilor groase sau pachetelor de lemn. Cu o lungime ce variază între 1,2 și 2 metri, joagărul permite o tăiere precisă și uniformă. În funcție de tipul de tăiere, joagărele pot fi:
-
Joagăre specifice tăierii longitudinale, având o lamă care se îngustează progresiv de la un capăt la celălalt, facilitând o tăiere mai lină și mai precisă (25 cm la bază, 11 cm la vârf).
-
Joagăre specifice tăierii transversale, caracterizate printr-o lamă ușor curbată, ce permite tăierea prin retragere. Dimensiunile variază între 6 cm la capete și 13-18 cm la mijloc, optimizând eficiența muncii.
În ciuda avansului tehnologic, uneltele tradiționale precum joagărul rămân un simbol al măiestriei meșteșugărești. Ele vorbesc despre o lume în care munca se făcea cu migală, răbdare și pricepere, o lume pe care, prin astfel de obiecte, o păstrăm vie și în zilele noastre. Meșteșugarii care păstrează tradițiile continuă să aprecieze eficiența și precizia acestor unelte. Joagărul nu este doar o relicvă a trecutului, ci și o mărturie a ingeniozității și priceperii strămoșilor noștri.
Fierăstraiele – uneltele esențiale ale dulgherului
Fierăstraiele au fost, de-a lungul timpului, unele dintre cele mai importante instrumente din arsenalul oricărui dulgher. De la construirea caselor și a mobilierului, până la cele mai fine detalii ale tâmplăriei artistice, aceste unelte au jucat un rol esențial în progresul umanității. Astăzi, ele continuă să fie indispensabile în prelucrarea lemnului, fiecare tip având o utilizare specifică.
Tipuri de fierăstraie și utilizările lor
Una dintre cele mai versatile unelte este fierăstrăul încordat (cordarul). Acesta se distinge printr-un cadru care menține pânza sub tensiune, fiind ideal atât pentru tăieri longitudinale, cât și pentru tăieri transversale. Dantura sa variază: forma de „L” este destinată spintecării lemnului, iar cea de „T” este preferată pentru retezări. Însă, pentru a-și păstra eficiența, fierăstrăul necesită ascuțire la fiecare 3-4 utilizări, deoarece dinții acestuia sunt predispuși la tocire. La terminarea lucrului, fierăstrăul se decordează și se curăță.
În situațiile în care cadrul cordarului devine un obstacol, fierăstrăul coadă de vulpe își dovedește utilitatea. Forma sa subțire și flexibilă îl face ideal pentru tăieri precise, inclusiv pentru panouri din pal sau pentru piese mici. O variantă similară este fierăstrăul lat cu mâner, care, deși păstrează lățimea constantă a pânzei, îndeplinește aceleași funcții.
Pentru ajustări fine, dulgherii apelează la fierăstrăul de potrivit, cu mâner fix sau mobil, utilizat mai ales pentru îmbinări delicate și tăieturi precise. Când vine vorba de decupaje și linii curbe, fierăstrăul coadă de șoarece, cu lama sa îngustă și ascuțită, devine alegerea ideală. În domeniul finisajelor, fierăstrăul de tăiat furnir, cu dimensiuni reduse, este preferat pentru croirea furnirurilor ce acoperă suprafețele mobilierului.
Întreținerea – secretul unei tăieri perfecte
Pentru ca fierăstraiele să ofere o tăiere eficientă, acestea trebuie nu doar ascuțite, ci și ceaprăzuite. Ceaprăzuirea este procesul prin care dinții pânzei sunt îndoiți alternativ în direcții opuse sau turtiți la vârfuri, ceea ce permite o tăiere mai largă decât grosimea pânzei și previne blocarea în material. Pentru o muncă mai ușoară, dulgherii pot folosi șabloane de tăiat sau cutii de ghidare, mai ales atunci când trebuie realizate tăieturi oblice cu precizie maximă.
Un exemplu semnificativ al acestui meșteșug poate fi găsit în colecțiile Muzeului Național al Agriculturii, care recent a primit un gater manual cu patru mânere, un ferăstrău tradițional românesc, donat de urmașii unui tâmplar din Slobozia. Acest obiect, alături de alte unelte specifice meseriei de tâmplar, face parte din colecția muzeului dedicată tâmplăriei și dogăriei. Vă invităm să explorați această colecție fascinantă și să descoperiți, prin intermediul expoziției „La pas prin lumea satului”, uneltele și tradițiile meșteșugurilor din trecut.
Muzeograf Marian Ion
Foto: Mădălina Enescu