Iată ce am citit în cartea „Sărbătorile la români” de Simion Florea Marian (n. 1 septembrie 1847, Ilietiș, Imperiul Austriac – d. 11 aprilie 1907, Suceava, Austro-Ungaria). Folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot român ortodox, membru titular al Academiei Române, în legătură cu datinile și credințele specifice fiecărei zile a săptămânii. Adaptăm pe alocuri textul la forma limbii române contemporane, pentru o mai bună înțelegere.
„Pe lângă mulțimea sărbătorilor pe care le ține țăranul român de pretutindeni, mai există în popor încă o mulțime de alte datine și credințe, care de asemenea sunt strâns legate numai de unele zile ale săptămânii.
Lunea trebuie început orice lucru de ispravă, pentru ca Dumnezeu să ajute a-l termina cu bine și curând. Oricine trebuie să se bucure în această zi, pentru a fi vesel peste toată săptămâna; iar dacă i s-ar întâmpla supărare, atunci toată săptămâna se va întrista și-i va merge rău pentru te miri ce.
Lunea trebuie să se înțarce copiii.
Nu e bine să se se dea bani din casă în această zi și cu deosebire dimineața, căci toată săptămâna va trebui să tot dea; ci să caute numai a lua, căci atunci va primi de pretutindenea.
Lunea nu e bine să-ți taie cineva unghiile, căci îți va căpăta vrăjma șii vor urî prietenii. Lunea nu-i bine de a merge în pețitit (a cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei), pentru că ziua aceasta e începutul săptămânii, și de cumva fata pe care și-a pus feciorul ochiul și la careș a mers într-o luni în pețit n-ar voi să se ducă cu dânsul, lesne poate să i se întâmple mai pe urmă, că nici altă fată n-ar voi să-l ia de bărbat, ba i se poate foarte lesne întâmpla încă și altă neplăcere sau nenorocire.
Lunea nu se îngroapă morții, căci luând-o din capul săptămânii, e rău de moarte pentru cei rămași în viață.
În această zi nu se iau ouăle din cuibar, căci găinile nu se vor mai oua acolo.
E o veche credință la români că cel ce postește lunea, aceluia în multe privințe îi merge bine. Nevestele care nu auș copii și ar vrea să aibă, dacă postesc douăsprezece luni la rând, cred că vor naște copii.
Dintre aceia care capătă dureri crâncene de ochi, că nu mai pot vedea nimic, unii se apucă a posti mai multe luni, unii chiar toată viața.
Alț ii se prind a posti lunea, din cauză că li se îmbolnăvesc și mor vitele.
Mai pe scurt, fiecare pentru ce voiește și pentru ce îl doare inima, și zic că de când s-au apucat a posti lunea, de atunci i-au ajuns scopul dorit.
Marțea nu e bine de plecat la drumuri îndelungate (lungi), nici a începe un lucru de căpetenie (lucru important), căci va merge rău. Femeia care se spală pe cap ori face leșie (LEȘIE s. f. Soluție alcalină, folosită la spălatul rufelor, în diverse procese industriale etc., obținută prin dizolvarea în apă a sodei sau a hidroxidului de potasiu sau prin fierbere cu apă a cenușii de lemn) în această zi, îi moare bărbatul și ea rămâne văduvă. Bărbatul nu e bine să pună porumb în pământ (să semene), căci marțea e zi de primejdie și grăuntele nu va încolți (răsări) niciodată.
Româncele nu obișnuiesc în această zi nicicând a începe un lucru nou și de o durată mai lungă, bunăoară a urzi, a croi o cămașă, mai pe scurt nimic nu încep din nou a lucra, ca nu cumva să le meargă treburile pe dos. De aici se vede că vine și proverbul: „Toate pe dos și nunta marțea”, care înseamnă: cum se potrivesc toate lucrurile pe dos, așa se potrivește și nunta mațea.
Miercurea nu se face leșie, nu se fierb cămăși, nu se mănâncă de frupt (nu se mănâncă alimenteș de origine animală), căci e rău de boale, de primejdii și de năpaste.
Dacă pui rață în această zi să clocească, va scoate numai rățoi, fără nicio rățuș că.
Nu e bine a porni în pețit miercurea, că cel ce pețește sau se cunună în această zi, foarte lesne poate să rămâie văduvoi. Această credință se vede că e foarte răspândită, pentru că un proverb din Muntenia spune: „După ce toate-s în ceruri, / și nunta o avem miercuri”.
Miercurea nu se iau ouăle din cuibar, că se fac pecingini pe obraz.
Joia se fac toate cele. Numai joile de după Paști până la Înălțare se țin, că-i rău de piatră, bateș și piatra lanurile.
Cu toate acestea însă, o seamă susțin că joia nu trebuie să se spele cineva pe cap că e rău de năpaste; ci sâmbăta, pentru că toate boalele și durerile de cap se duc pe Apa Sâmbetei.
În această zi e bine să se facă logodne și cununii.
Vinerea e cea mai sfântă zi de peste săptămână. Cine poate s-o postească de-a binele – să nu mănânce deloc – aceluia îi merge bine. Vinerea o postesc mai ales fetele, ca să le crească părul și să fie frumoase.
Vinerea nu e bine să coși sau să speli, cu un cuvânt să lucrezi, pentru că Sfânta Vineri se supără foc pe acel care o nesocotește.
Sâmbăta se lucrează orișice, numai hainele nu e bine de-a croi în această zi i a porni la drum, pentru că marțea și sâmbăta numai la morți se croieș te și numai morții se pornesc din casă în aceste două zile. Când vremea rea începe sâmbăta, ține mult.
Duminica e zi de repaus și de petrecere. În această zi se fac cele mai multe nunți, dar e păcat de a a lucra ceva, chiar de a tăia vreun lemn de pus pe foc, pentru că, tăindu-se, se dă cu barda în Dumnezeu. Nu e bine să dormi duminică când sună clopotele la biserică, că trec șerpii peste tine.