Documentul face parte din patrimoniul Muzeului Naţional al Agriculturii şi a aparţinut lui Ion Stoianovici, cel mai probabil nepotul negustorului Stoian. Muzeul a intrat în posesia sa prin donaţia doamnei Ileana Stoianovici a unui lot de obiecte legate de Ferma Model Perieţi, fermă producătoare de seminţe de legume şi flori.
Catastiful conţine facturi, însemnări din călătoriile negustoreşti, conţinuturi în copie ale zapiselor de închiriere a unor proprietăţi, numele chiriaşilor de case şi ale prăvăliilor donate către biserica ctitorită de negustorul Stoian pe Uliţa Târgovişte, din Bucureşti, existentă şi astăzi pe Calea Griviţei. Înscrisul catastifului se încadrează între anii 1824-1844. Caietul, de 28 de centimetri lungime, 22 cm lăţime, are coperţi îmbrăcate în piele şi încuietori din şnururi din piele. Pe coperta din faţă prezintă o inimă din hârtie, lipită, cu manuscris chirilic pe suprafaţa ei. Conţine 83 de pagini, din care 43 sunt cu manuscris în limba română şi bulgară cu alfabet chirilic.
Boier şi negustor, membru al breslei Băcanilor, din Ţara Românească, Bucureşti, activ încă de dinainte de 1818 şi care plătea cu sfinţenie cotizaţia de breaslă între anii 1838-1840, după cum se observă din însemnările din catastif, chir/jupânul Petru Stoian Steneşti este un comerciant care a ştiut să exploateze cererile de marfă exotică şi a făcut comerţ cu mărfuri aduse pe diferite căi în şi din puncte comerciale şi mari porturi ale lumii şi care deţinea proprietăţi în Bucureştiul din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Negustorul, ai cărui descendenţi au deţinut Ferma Perieţi, făcea comerţ în Ţarigrad – actualul Istanbul, Varna – oraş din Bulgaria de astăzi – şi Braşov – oraş comercial – aflat la mijlocul secolului al XIX-lea sub stăpânire Austro-Ungară.
În acest catastif cu manuscris chirilic românesc şi bulgar, găsim informaţii preţioase despre cererea de marfă exotică, aici înţelegându-se produse fabricate în altă ţară.
Proprietăţile deţinute de negustor reies din contractele de închiriere înscrise în catastif: o cârciumă şi o prăvălie, în rând cu cârciuma „ce le am pe locul Sfintei Biserici la Uliţa Târgovişte”; mai multe prăvălii pe Uliţa Târgovişte; o tabahana/tabalhana (tăbăcărie) cu 2 cazane de aramă, funie, ticnetă (vas de tăbăcit piei), postaf, tucitor, hambar şi 3 godine; o chirhana cu un godin; o odaie joasă cu o magazioară şi odăiţe; o odaie cu cerdac cu broaştele şi geamurile zdravene de la Fermă; o Fermă; o dugheană cu godin pe Uliţa Târgoviştei; o prăvălie cu odaia ei şi cu „toti tacâmurile ei”, 2 odăi gornite/cu cerdac, cuina/cuhnă şi magazioara pentru lemne; 2 odăi cu cuine/cuhne ce sunt „jos la chir Petre Vrajiluf/Brajiluf”; o prăvălie şi o băcănie cu odaie; o prăvălie pentru tutungerie de la Hanul Zanfir/Zanfirei; mai multe alte prăvălii la Hanul Zanfirei şi 2 odăi „ce le am în curte, acasă” cu cunile lor şi o magazioară pentru „lemni”.
Muzeograf Andreea Panait