Introducerea mașinilor agricole în spațiul românesc a avut loc abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, într-un moment în care Europa trăia deja efectele profunde ale Revoluției Industriale. În țările române, aceste utilaje au apărut inițial sporadic, mai ales pe moșiile mari ale boierilor care își permiteau investiții moderne. Țăranii, încă legați de pământ până la eradicarea iobăgiei, nu aveau mijloacele necesare pentru a le folosi.
O răspândire mai amplă a mașinilor agricole s-a produs odată cu desființarea clăcii, când moșierii au pierdut brațele de muncă gratuite ale țăranilor dependenți. În lipsa brațelor de muncă gratuite ale țăranilor dependenți, moșierii au fost nevoiți să renunțe la inventarul uman tradițional și să apeleze la soluții tehnice moderne. Un alt factor important care a favorizat introducerea tehnicii moderne în agricultură a fost intensificarea producției cerealiere, tot mai mult destinată comerțului și schimbului.
Adevăratul avânt al mecanizării s-a produs în deceniile cinci și șase ale secolului al XIX-lea, după abolirea definitivă a iobăgiei. Cele mai multe mașini agricole proveneau din străinătate, în special din Anglia, Germania și Statele Unite ale Americii, țări în care revoluția industrială declanșase, încă din secolul al XVIII-lea, o dezvoltare rapidă a tehnicii agricole. Fabricile din aceste state produceau deja pluguri, semănători, secerători și mașini de prășit.
Un moment de referință în evoluția agriculturii mondiale a fost anul 1831, când inginerul american Cyrus McCormick a inventat mașina de cosit mecanică. Aceasta s-a răspândit rapid în America, iar după unele îmbunătățiri, a fost adoptată și în Europa, contribuind semnificativ la modernizarea recoltării cerealelor.
Primele încercări de fabricare a uneltelor și mașinilor agricole pe teritoriul românesc au apărut în preajma Revoluției de la 1848. De pildă, în 1841, la Iași, Sachetti a realizat două mașini de treierat cu sprijinul unor specialiști francezi. Tot în acea perioadă, la Cluj, mecanicul Rajka a înființat o instalație acționată de forță hidraulică, destinată fabricării unor astfel de utilaje.
În colecția Muzeului Național al Agriculturii se păstrează astăzi numeroase exemplare ale acestor mașini timpurii. Printre ele se remarcă cositoarea McCormick, fabricată în Statele Unite și datată 1926, achiziționată de la un proprietar din Șinca Veche. Este o piesă impresionantă, destinată recoltării păioaselor, cu tracțiune animală, alcătuită dintr-un cadru robust, un mecanism ingenios de transmisie a mișcării și un aparat de tăiat inovator pentru epoca respectivă.
Această piesă emblematică, alături de multe altele, ilustrează drumul lung al agriculturii românești de la munca manuală la mecanizarea modernă. Vizitarea colecției muzeului reprezintă nu doar o incursiune fascinantă în trecut, ci și o ocazie de a redescoperi ingeniozitatea și evoluția tehnologică ce au schimbat pentru totdeauna fața câmpurilor românești.
Muzeograf,
Marian Ion
Foto: Mădălina Enescu