Apostolul Andrei a fost fratele Sfântului Petru și, împreună, au fost primii ucenici ai lui Hristos. Se spune că Sfântul Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia, în timpul împăraților Nero sau Dioclețian (secolul I). Potrivit tradiției, el a fost răstignit pe o cruce în forma de „X”.
În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roșie, iar în 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. Pentru sublinierea importanței naționale a acestei sărbători, din 2012, 30 noiembrie a fost declarată zi nelucrătoare în România.
Sărbătorile și obiceiurile românești de la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie corespund, ca dată, cu Dionisiacele Câmpenești ale tracilor și Saturnaliile romanilor. În această perioadă, părinții bisericii creștine au fixat data de celebrare a Sfântului Andrei, care a propovăduit credința în Iisus la Dunăre și la Marea Neagră în primele decenii ale mileniului întâi al erei creștine. Noua sărbătoare creștină s-a impus în conștiința credincioșilor împreună cu unele dintre atribuțiile zeului uzurpat, realitate confirmată de obiceiurile, actele rituale și practicile magice din noaptea de 29/30 noiembrie. (Ion Ghinoiu – Zile și mituri. Calendarul Țăranului Român, Editura Fundației PRO, București, 1999).
Ziua Sf. Andrei poartă denumirea populară de „Ziua lupului”, fiind ținută prin nelucrare, pentru a nu atrage pagube asupra oamenilor și vitelor. Femeile nu torc, nu mătură, nu scot gunoiul, nu curăță grajdurile, nu se piaptănă, nu dau de pomană și nu împrumută nimic.
Tradiții legate de lupi:
• În această zi, lupii se adună în haite de câte 12 și se despart la Bobotează. Ei capătă darul de a-și îndoi gâtul, de aici credința că „lupii își văd coada”.
• Când lupii urlă, se crede că ei se roagă la Sf. Petru să le rânduiască prada. Lupii sunt considerați câinii lui Sân-Petru, care alungă spiritele rele.
• În această noapte, lupoaicele fură cărbuni pentru a făta în noaptea de Sf. Gheorghe, pui care nu pot fi găsiți.
Obiceiuri alimentare și de protecție:
• Femeile fierb porumb sau grâu amestecat cu nuci, zahăr ori miere și îl consumă după ce au împărțit și vecinilor.
• Se mănâncă pește.
• Se consumă turtă unsă cu usturoi, aliment cu puteri apotropaice. (APOTROPAIC, -Ă adj. Referitor la superstiția apărării împotriva duhurilor rele). • Pentru a evita ca strigoii să intre în casă, se ung cu usturoi pragul ușii, ferestrele, hornul și poarta, făcându-se semnul crucii.
Credințe și superstiții:
• Nu se lucrează pentru „a merge bine” tot anul.
• Cine muncește în această zi e chinuit de strigoi și are vise urâte.
• Cine folosește pieptenele poate fi mâncat de lup.
• În această zi, oamenii nici nu rostesc cuvântul lup ca să nu se întâlnească cu el peste an.
• Nu se coase, ca să nu atace gândacii recolta următoare.
• Se ține pentru a evita amețelile, ciuma, înecul și arsurile.
• Nu se dă nimic cu împrumut și nu se scoate nimic din casă.
• Se descântă puștile.
• Se ține post negru pentru împlinirea unei dorințe.
• Copiii pun crengi de copaci roditori în apă ca să înflorească și apoi să sorcovească cu ele de Anul Nou.
Semne pentru vreme și rod:
• Dacă luna e plină și cerul senin, iarna va fi blândă;
•Dacă ninge sau este cer închis, urmează o iarnă grea.
• Se seamănă grâu într-o strachină de pământ; cel al cărui grâu crește frumos și verde va avea noroc.
• Ramurile de pomi fructiferi puse în apă arată rodul viitor.
În tradiția populară, acest grâu semănat este considerat un calendar viu, după care oamenii își aflau bogăția, sănătatea, relațiile în anul următor.
La Muzeul Național al Agriculturii se organizează, în fiecare an, ateliere menite să păstreze vii tradițiile acestei sărbători: obiceiul semănării grâului în ulcele de pământ, punerea crenguțelor de pomi fructiferi în vase cu apă, modelarea turtițelor din aluat cu usturoi pentru aflarea norocului.
Documentare realizată de Angelica Buzoianu, bibliograf