Moartea unui plugar de seamă

 

De Sfântul Apostol Andrei chiar s-a pus de iarnă. A nins după ceasul de prânz cu fulgi mari de nea. Până pe seară zăpada promitea să ne albească chipurile și părerile…

A doua zi cerul și-a crăpat norii de a început să vuiască frigul. „La mulți ani, România!”. La Arcul de Triumf din Capitala Țării, o mână de militari, cu Președintele și invitații săi de vază, fixați în câte 4 metri pătrați și obligați să poarte mască de protecție, anunță peste indicele

infectărilor cu Sars-Cov-2 că încă mai e viață. Este chiar Ziua Națională a României.

La biserica de lemn din Slobozia s-a sfârșit slujba de Te-Deum. Niceta de Remesiana ne privește de dincolo de brazi și murmură : „Fie, Doamne, mila Ta peste noi, precum am nădăjduit întru Tine!”. Am plecat acasă în autobuzul plăsmuit pe caroserie cu imaginile bătrânei biserici de lemn, parcului și Muzeului Național al Agriculturii. Sub cerul vânăt zbura un stol de porumbei și parcă vedeam printre ei chipurile prietenilor plecați, care m-au ajutat să pot lăsa lângă barieră un loc rânduit.

Acasă, la masă, am primit o veste: a murit Gheorghe Alexandru, domn Agricultor cum îi ziceam. „Seceleanul” ogoarelor Câmpiei eterne, un bărbat cu har, chiar a murit. S-a stins de COVID ! Toate medicamentele din farmaciile sale nu i-au mai fost de folos să mai pășească prin lanuri.

S-a făcut seară și ninge iar peste Bărăgan. Privesc pe fereastră autobuzul cu trei coroane pe caroserie trecând grăbit spre barieră. De câte ori nu m-a ajutat „domn Agricultor” să pun în mișcare amintiri din trecut ?

De Crăciun prietenul meu va întoarce cormana plugului pe ogorul din gura raiului.

Răzvan Ciucă

PS: Titlul necrologului la moartea vrednicului de pomenire Dumitru N. Seceleanu, Universul. nr. 139, 1932.

 


Copyright 2020 - Global Marketing - All Rights Reserved                                                                                   Politica cookie                          Politica de confidentialitate