Oraşul de Floci – redescoperirea unui oraş medieval dispărut
Când vorbeşti sau amintești despre Oraşul de Floci prima reacţie a auditorului este să facă ochii mari! A nedumerire, a unei subînţelese semnificaţii peiorative sau a interes! De aceea, redescoperirea valorilor ştiinţifice şi sentimentale ale „Oraşului de Floci” reprezintă un demers mai mult decât necesar, pentru a aduce în atenţia publicului cazul unuia din cele mai importante centre comerciale ale Ţării Româneşti din secolele XIV-XVIII.
Importanța sitului arheologic Orașul de Floci este fundamentată de următoarele argumente:
• este cel mai important monument istoric din patrimoniul județului Ialomița;
• sub denumirea ”Situl arheologic medieval ”Orașul de Floci”, Giurgeni” este înscris în Patrimoniul cultural național al României, ca sit arheologic prioritar, de interes național, cuprins în Lista monumentelor istorice sub codul IL-I-s-A-14051, ceea ce înseamnă monument de arheologie, categoria sit arheologic de interes național;
• în Patrimoniul cultural național al României sunt catalogate ca monumente de arheologie de interes național și ruinele Bisericii nr.1 (cod IL-I-m-A-1405.01), așezarea urbană Orașul de Floci (cod IL-I-m-A-1405.02), Biserica nr. 2 (cod IL-I-m-A-1405.03) și Edificiul cu contraforturi (cod IL-I-m-A-1405.04);
• situl arheologic este inclus în Programul european ”Reabilitarea patrimoniului nostru european comun”, o inițiativă a Consiliului Europei şi a Comisiei Europene de a sprijini conservarea patrimoniului istoric în Balcani, fiind unicul caz din Europa medievală unde cercetarea arheologică se poate extinde și valorifica fără să fie împiedicată sau limitată de existența unor construcții sau a unei așezări umane;
• este unica aşezare urbană medievală din estul Câmpiei Române cu rol de polarizare a activităţii economice din zonă şi rol strategic în controlul graniţei de est a Ţării Româneşti. De altfel, registrele vamale ale Braşovului de la începutul secolului al XVI-lea, precizează că, în anul 1503, Oraşul de Floci era pe locul zece în ordinea valorii comerţului cu Braşovul!
• a fost reşedinţa judetului Ialomiţa între anii 1470 – 1715, Ialomiţa fiind unul dintre judeţele cu cea mai mare întindere, dar cu o densitate relativ mică a locuitorilor;
• este, aproape indubitabil, locul nașterii (anul 1558) a Întâiului Întregitor de Țară, Mihai Viteazul, reper fundamental de identitate și reprezentativitate al Ialomiței medievale, ca fiu al Teodorei (Tudorii) Cantacuzino;
• este situat în imediata proximitate a unui drum european de intensă circulaţie (E 60), care leagă Bucureşti/Ardealul/Moldova de litoralul Mării Negre, reproducând, în alte condiții, vechi drumuri comerciale pe care mărfurile româneşti intrau în circuitul pieţelor orientale, precum și drumurile cunoscute sau tainice ale transhumanței.
Cadru natural, pentru Veneția Bărăganului
Oraşul de Floci era situat în extremitatea de sud-est a Câmpiei Bărăganului, subunitate a Câmpiei Române, la vărsarea râului Ialomiţa în Dunăre (Brațul Borcea), întinzându-se pe suprafeţe de teren cu forme neregulate (grinduri), înconjurate de meandrele vechiului curs al Ialomiţei, albiile adâncite observându-se cu uşurinţă şi astăzi;
După 175 km de parcurs sinuos prin inima câmpiei – balaur fabulos alunecând printre ierburile stepei! – râul se domolea într-o pantă redusă a albiei, rătăcea căutând drumul spre vărsare, se descătușa și se despletea într-un evantai de ape în arealul Orașului de Floci, îmbrățișându-i grindurile și transformându-l într-o Veneție a Bărăganului, cum inspirat a numit-o Florin Vlad într-un articol din revistaFormula AS !
Contextul geografic al confluenţei Ialomiţei cu Dunărea a creat zonei un mediu natural propice dezvoltării așezărilor omenești, deoarece natura a fost generoasă în a oferi mijloacele necesare de subzistenţă prin terenuri agricole fertile, bălţile bogate în peşte, luncile, păşunile şi pădurile de pe malurile apelor, dar și oportunitatea creșterii animalelor, vânătorii, pescuitului, stupăritului, practicării meșteșugurilor în comunități închegate și prospere;
Cu un relief predominant de câmpie, bogat în resurse, cu pământ mănos și avantajele climatului de stepă, precum și cele oferite de vecinătatea Bălții Ialomiței, oamenii locului s-au adaptat la mediul geografic deseori capricios și ostil, au înțeles că trebuie să înfrunte vicisitudinile naturii și ambiții belicoase nemăsurate, să-și găsească refugiu până treceau urgiile și să revină la gospodăriile lor, cu nădejdea în mai bine!
Locuitorii Orașului de Foci au dovedit în mod convingător că Bărăganul n-a fost un factor de izolare, ci de legăură cu țara și lumea de afară, un spațiu de permananță și unitate, care devenea scena de desfășurare a multor evenimente istorice;
Poziționarea geografică favorabilă la punctul terminus al drumurilor comerciale care veneau din Transilvania, prin Bran – Rucăr – Câmpulung Muscel – Curtea de Argeș – Târgoviște – Gherghița și din Moldova, prin Buzău și Brăila, dar și pe vadul de trecere obligatoriu peste Dunăre spre Dobrogea, Oraşul de Floci era vamă importantă pentru visteria domnească și o principală piață de negoț între provinciile românești, precum și între acestea și țările din orient cu bovine, ovine, cabaline, pește, sare, unt, seu, piei de vite, lână, miere, ceară, vânat, lemne etc., care au determinat o evoluție impresionantă a așezării pentru secolele XIV – XVII;
Componenta hidrografică a vărsării râului Ialomița în Dunăre a fost favorabilă apariției schelei (portului) de la Orașul de Floci, care a impulsionat negoțul pe calea apei cu o mare variatate de mărfuri. Aici acostau vasele pentru încărcarcarea și descărcarea mărfurilor, iar schilerii se ocupau de încasarea vămii și organizarea activității în port. Interesant este actul domnesc din 27 decembrie 1534, prin care Vlad Vintilă (1532-1534) poruncea schilerilor și brăniștarilor din Orașul de Floci să nu se amestece în treburile călugărilor de la Cozia referitoare la administrarea Bălții Ialomiței! Prezenţa schelei este confirmată și de firmanul sultanului Suleiman Magnificul (1520-1566), din anul 1558 , prin care cerea domnitorului Petru cel Tânăr (25 septembrie 1559 – 8 iunie 1568, domn la 13 ani!), să intervină pentru ca vasele cu orz, încărcate și abandonate de valahi la Hârșova și la ”Salta de la Floci” să fie trimise la Nicopole. De asemenea, este surprinzător faptul că schela mai funcționa și după pacea de la Kuciuk Kainargi (1774), când Orașul de Floci fusese ruinat de războaiele ruso-turce!
Microrelieful Orașului de Floci descifrat pe hărțile din secolele XVI-XVII era dominat de grinduri și canale între care existau locuri și vaduri de trecere, cursuri și areale părăsite, lacuri mici formate cel mai probabil din apele revărsate. Suprafața sitului arheologic este astăzi un ecosistem antropizat datorită intervențiilor investiționale pentru agricultură (sisteme de irigaţii și orezării), precum și ajustării și regularizării cursului râului Ialomiţa, care se varsă în Dunăre prin sudul aşezării medievale;
Era un oraş deschis, lipsit de fortificaţii, întins pe aproximativ 80 ha, pe grinduri cu dimensiuni diferite, despărţite de apele Ialomiţei, pe care se făceau semănături, se cultivau pomi fructiferi și viță de vie, iar în zonele mai înalte ale grindurilor erau amplasate locuinţele, atelierele și bisericile înconjurate de necropole. Urma adâncită a fostei albii a râului Ialomiţa, precum şi grindul nr. 6 sunt bine păstrate, fiind vizibile și astăzi. Argumentul de mai sus infirmă practic denumirea „Cetatea de Floci“!
Către sfârșitul secolului al XIX-lea, învăţătorul A. Popescu din Giurgeni a răspuns “Cestionarului Arheologic” iniţiat de Alexandru Odobescu, document care cuprinde o descriere amănunţită despre întinderea urmelor Oraşului de Floci, albia părăsită a râului Ialomița, ruinele a două biserici din zid și multe artefacte arheologice (arămuri, arme, podoabe de argint, obiecte litice, oase umane şi altele);.
Cercetarea arheologică a vetrei abandonateă a Oraşului de Floci nu a furnizat date relevante pentru delimitarea ariei sitului, dispunerea locuinţele și a tramei stradale, localizarea centrului comercial al oraşului;
Studiile arheozoologice din anii 2011 și 2013, efectuate de Laboratorul de Arheozoologie al Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare de la Muzeul Naţional de Istorie a României pe aproape 2.000 de resturi faunistice au relevat o activitate dominantă de creştere a animalelor, în care preponderente sunt bovinele, urmate la mare distanţă de ovicaprine şi porcine. Studiile confirmă și descoperirea în situl arheologic Orașul de Floci a atelierelor de prelucrare a oaselor.
De-a lungul timpului hotarul și teritoriul oraşului s-au tot restrâns prin danii domneşti pentru mănăstiri şi mari boieri, acaparări abuzive, cumpărări sau donaţii către mănăstiri. De altfel, în anul 1779 întregul teritoriu al oraşului ajunsese pământ mănăstiresc! Iar oamenii au plecat care încotro! Era declinul şi, în final, dispariţia Oraşului de Floci!
Timp de peste 200 de ani nu se va vorbi decât despre vatra abandonată a Orașului de Floci! Ruine dezolante născute din barbarism sau hazardul dezlănțuirii naturii și părăsite din deznădejde și renunțare fără voie! Le-au luat în stăpânire norii și furtunile de praf stârnite din arșițele neîndurătoare ale câmpiei, aduse de vânt și așternute ca un giulgiu peste fantomatice schelete! Sub bătaia ploilor cu bulbuci sau mocănești, particulele fine, cu dimensiuni de ordinul zecimilor si sutimilor de milimetru, își găseau liantul perfect care întărea corsetul pâmântului lipicios într-o stratificare sedimentară a loess-ului uniformă, crescătoare și acoperitoare încetul cu încetul! Gerurile năprasnice din Bărăgan au sfărâmat și fărămițat bulgării de pământ, iar furia crivățului, ca și a vânturilor ”traistă goală”, a acoperit sub șuierul neîmblânzit coamele grindurilor, netezindu-le contururile, operație enigmatică și ireală, dar ireversibilă! Natura își exercita dreptul întemeiat de a executa opera de resălbăticire a câmpiei peste orașul înfloritor multă vreme, dar năruit și rămas captiv sub un uriaș sarcofag de lut!
Destinul implacabil al Orașului de Floci poate fi pus într-o similitudine parțială și deloc forțată cu cel al orașului Pompei, sters aproape complet de pe fața pământului de erupția vulcanului Vezuviu din 24 august 79 d.H. și îngropat sub un strat de lavă și cenușă vulcanică gros de câțiva metri! Păstrând proporțiile, Orașul de Floci, îngropat sub loess-ul câmpiei, redescoperit și decopertat în urmă cu 60 de ani, poate fi asemuit cu un Pompei al Bărăganului!