Tudora (Teodora) – un necesar recurs la istorie
Prin particularitățile sitului arheologic, Orașul de Floci este un obiectiv strategic relevant al patrimoniului cultural ialomițean, un monument istoric de interes prioritar național și unic în evul mediu european.
Pronia divină a hărăzit meleagurilor de la vărsarea râului Ialomița în Dunăre privilegiul de a fi, într-o comuniune de har și de viață, locul nașterii unui om, și el unic și providențial pentru istorie, bravul Mihai Bravu, a cărui mamă, Teodora (Tudora), era „o patriciană din Bizanțul nou grecesc”, cum scria Nicolae Iorga!
Despre Mihai Viteazul s-au scris mii de tomuri, viața lui, deopotrivă tumultoasă și eroică, fiind cercertată în cele mai intime amânunte! Despre Teodora, referirile sunt mult mai puține, incomplete, ușor superficiale, uneori clevetitoare și defăimătoare!
De aceea, Festivalul-concurs de tradiție culinară ialomițeană ”La Casa Tudorii” și-a propus de la început să fie și un necesar recurs la memoria istoriei în privinţa Teodorei.
Pentru Teodora (Tudora), mama lui Mihai Viteazul, se simte nevoia unei reparaţii morale, în condiţiile în care majoritatea cărţilor de istorie au tendinţa de a „vulgariza” originea şi ocupaţiile sale!
Recursul la memoria istoriei a fost început chiar de Nicolae Iorga, atunci când spunea că prezentarea Teodorei ca o simplă „rachieriţă, iar Mihai Viteazul el însuşi nu era altceva decât, să zicem, un fel de băiat de prăvălie la maică-sa” trebuie combătută, deoarece izvorul ei se regăsea, de cele mai multe ori, în documente „de origine ungurească, pe baza unor zvonuri, a unor cârteli, a unor clevetiri”!
Este documentat istoric că Teodora era de neam grecesc, din vestita familie a Cantacuzinilor, una din marile familii nobile ale Bizanţului timp de peste 1.000 de ani! Decăzuţi după cucerirea Constantinopolului de către Imperiul otoman sub comanda sultanului Mehmed al II-lea, la 29 mai 1453. Ascunşi timp de 2-3 generaţii, Cantacuzinii reapar la începutul secolului al XVI-lea, unii dintre ei venind în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Au exercitat, în țările române, înalte funcții în dregătoriile domnești, cumpărînd ranguri boierești, au făcut averi însemnate din negoţ, cu ajutorul averilor acumulate putând să dobândească moşii, să-şi creeze, dezvolte și promoveze relaţii puternice în Imperiul Otoman, să hotărască de multe ori soarta domniilor din Moldova şi Ţara Românească!
Teodora Cantacuzino s-a născut pe la anii 1530, probabil în Epirul grecesc, regiune geografică și istorică în sud-estul Europei, aflată atunci în componența Imperiului Otoman.
A avut doi frați: Ioan (Iane) Cantacuzino (1514-1592) și Mihai Cantacuzino (1515-1578), poreclit Șeitanoglu (”Fiul Diavolului”). Stabilirea familiei căreia a aparținut Teodora a pornit de la povestirea vel logofătului Teodosie Rudeanu, sfetnicul lui Mihai, nepăstrată în forma ei originală, dar tradusă în poloneză și, apoi, în latină. Silezianul Baltasar Walter, care fusese la curtea lui Mihai, a preluat-o în anul 1599 într-o carte, afirmând că urcarea în scaun a lui Mihai Viteazul a fost sprijinită de Iane (Cantacuzino), „avunculus, vel matris frater, graecus”. În același sens s-au pronunțat Nicolae Iorga și Constantin C. Giurescu. Mai greșesc și marii noștri istorici, Iane murise în anul 1592!
Desprea activitățile negustorești și cele din dregătoriile domnești desfășurate de Iane Cantacuzino am scris în capitolul anterior și n-o să mai abordăm subiectul!
Vom insera o întâmplare – dramoletă rocambolească!- din viața lui Iane! A fost până la 50 de ani un convins holtei, celibatar, burlac sau cum vreți să-i ziceți, că tot același lucru definește! Aici trebuie s-a introducem în scenă pe Doamna Chiajna (1525 – 1588)! Vestită și controvesată, isteață și energică, fără scrupule ca urzitoare de intrigi, ambiţioasă şi crudă, dar și singura doamnă a țării aflată în fruntea oastei domnești și cu o dorință nestrămutată de a-şi căpătui cei șapte copii avuți cu domnitorul Mircea Ciobanu (trei domnii în Țara Românească, cu întreruperi, între 1545 – 1559). Chiar și în folosirea numelui asistăm la o ciudățenie: fusese botezată Ana, în românește era Despina, dar o chema Chiajna, forma slavonă a numelui românesc!
În anul 1564, Doamna Chiajna dorea să-și mărite două fete: Dobra, (după ce ratase căsătoria cu Despot Vodă, în anul 1562) și tânara și frumoasa Marina, de doar 15 ani! I-a cerut patriarhului Ioasaf Paleologu de la Constantinopol să-i caute doi gineri printre fostele dinastii bizantine! Luându-și în serios rolul de pețitor, Ioasaf Paleologu i l-a propus pentru Marina pe Iane Cantacuziono (avea 50 de ani!), care ”coboară din străvechea ramură imperială a Cantacuzinilor”, iar pentru Dobra pe chipeșul Stamati Paleologu, nepotul patriarhului! Marina a refuzat categoric mariajul cu Iane („Nu şi iarăşi nu şi nu! Mai bine moartă decât soţia lui Ion, cât de Împărat o fi”, explică istoricul Constantin Gane în volumul ”Trecute vieți de doamne și domnițe”)! S-a făcut o nuntă de conveniență pe 10 noiembrie 1564, alaiul a plecat a doua zi spre Constantinopol, dar au înnoptat în Bulgaria! Cortegiul a fost atacat de o ceată de valahi arvuniți de Doamna Chiajna, mireasa răpită din cortul mirelui, iar 10 care cu bijuterii și darurile de nuntă capturate și predate Chiajnei! Marina s-a căsătorit cu tânărul boier român Radu Socol și n-a mai vrut să audă de Iane Cantacuzino!
Mihai Cantacuzino (1515 – 1578), a fost poreclit Șeitanoglu de un pașă pentru că avea ”minte ageră, fire isteață”! Într-o cronică de epocă se menționa că ”acest Șeitan era primul și cel mai stimat dintre toți grecii din Constantinopol și chiar dintre toți francii, era omul de afaceri al sultanului”( Soliman Magnificul, 1520 – 1566, n.n.)! A fost guvernatorul (”cămărașul”) salinelor imperiului și furnizor de sare pentru întregul Imperiu Otoman. A dobândit rapid o ”poziție socială care îi adusese pe lângă bogății multe, mai ales onoruri, vază și influență”!
Era prietenul și protejatul marelui vizir Mohamed Sokollu Pașa, care îl va ajuta mult să depășească încercările deosibite prin care a trecut către sfârșitul vieții. Influența și intervenea direct în treburile Patriarhiei Ortodoxe, fiind supranumit ”făcătorul de patriarhi”!
Cu 20.000 de ducați de aur a construit unul dintre cee mai frumose și impunătoare palate, Ankyallos, care găzduia întreaga familie (frații, între care Iane, fiii Andronic, Dimitrie și Ioan și trei fiice).În palat exista o ”magnifică bibilotecă”, unde erau strânse cărți de mare valoare din toate domeniile, manuscrise ale Sfintei Scripturi, unele scrise cu litere de aur!
L-a înscăunat în Țara Românească, în anul 1568, pe Alexandru al II-lea Mircea (1568–1577) și în Moldova, în 11 iunie 1574, pe Petru Șchiopul, în prima sa domnie (1574 –1577, din cele patru domnii), amândoi cumnații lui și strănepoții lui Vlad Țepeș! A obținut firman de exilare în Siria a Doamnei Chiajna, împreună cu fiul Petru cel Tânăr și fiica Dobra, care căzuseră în dizgrația otomanilor, deși cu un an în urmă Doamna Chiajna își căsătorie o fată cu sultanul Murad al III-lea!
În iunie 1576, a avut loc nunta lui Andronic Cantacuzino cu Irina Ralli din Adrianopol, al cărui tată era mai bogat decât Mihai Cantacuzino și i-a dăruit miresei ca zeste 50.000de ducați, din care 20.000 în monede de aur!
În ultimii doi ani ai vieții a pătimit multe! Bogăția, puterea și prieteniile lui au stârnit invidii și repercusiuni, răzbunări și constrângeri, răscumpărări uriașe și căderi în dizgrație, comploturi, hărțuiri și arestări! A sfârșit sugrumat din ordinul sultanului Murad al III-lea și ”spânzurat de portalul palatului său!”
Surprinzător este că nu sunt izvoare documentare despre relația lui Mihai Cantacuzino cu fratele său Iane și, eventual, cu nepotul său Mihai!
Teodora Cantacuzino a trăit peste 60 de ani (1530 – 1593) în Oraşul de Floci, cel mai mare târg comercial din evul mediu, situat în sud-estul Țării Românești, cronicarul Radu Popescu, precizând că “mumă-sa au fost de la Oraș dela Floci […]”. În acest răstimp, în anul 1558, aici s-a născut Mihai, cel care a primit mai târziu supranumele ”Viteazul”. Asupra filiației paterne, există controverse, dezbătute în capitolul anterior.
După preluarea tronului în Țara Românească, la 2/12 septembrie 1593 și sosirea lui Mihai la București în data de 15/25 octombrie 1593, Doamana Tudora a decis, probabil împreună cu Mihai și Doamna Stanca să-și părăsescă după mult timp locul de obârșii, Orașul de Floci și să se stabilească la Curtea domnească din București, pentru a fi sprijin de nădejde fiului său.
Doamna Tudora a trăit la curtea domnească, între anii 1593 – octombrie 1599, împreună cu Doamna Stanca și nepoții săi Nicolae Pătrașcu și Florica.
Mihai şi-a iubit şi respectat mama, a ţinut-o neîncetat lângă el în toţi anii de domnie, alături de Doamna Stanca, prin toate locurile pe unde a trecut. O glorifica pretutindeni, iar actele vremii ne vorbesc „prea cu sfinţenie” despre ”cinstita şi de la inimă preaiubita maică a domniei mele, doamna Teodora”(hrisov din 1597). Multe izvoare istorice (hrisoavele din 1597, 1602, 1616 şi 1635) care fac referire directă la mama lui Mihai Viteazul o numesc ”Doamna Tudora”! Ca formulă de politețe, de onoare și respect pentru o persoană delicată, solemnă, aristocrată pentru că era mama marelui domn Mihai şi nu că ar fi fost prima doamnă a Ţării Romaneşti!
Despre aceste legături puternice între mamă și fiu, Nicolae Iorga scria: ” Ajuns Domn el a ținut-o necontenit lângă sine. Acum, când este cineva însurat, când are copii, când vin griji politice, când este amestecat în războaie, când nu se știe ce aduce ziua de mâine, trebuie să fie foarte puternice legăturile între dânsul și mama sa, pentru ca s-o țină neclintit lângă dânsul, pentru a o înfățișa lumii întregi”!
De asemenea, se impune observația că nu există niciun document care să ateste, pentu Teodora, formula ”Doamna Teodora, vaduvă a lui Pătraşcu cel Bun”!
Era şi aceasta o modalitate de recunoaştere a „viţei” cantacuzine a mamei sale, în contrapunere cu numele oarecum voit peiorative date Teodorei/Tudorii de cronicari ai epocii sau istoricii secolului al XIX-lea: ”rachieriţă”, ”negustoreasă”, ”biată vânzătoare de rachiu”, ”femeie care vindea rachiu la crâşma târgului”, ”văduvă (?!n.n.) venită din Epir, fiind la origine grecoaică”, hangiță pentru că ”deţinea un mic han în Târgul de Floci”!!
Printr-un hrisov din anul 1597, Mihai daruieste „cinstitei şi din inimă preaiubitei mame a domniei mele, doamna Teodora”, satele Studina Mesteacănului, Studina Barbului, Crușovul, Frăsinetul de Câmp și Studinița Hameiului, sate, pe care le cumparase pe vremea când fusese „ban al Craiovei”, ”ca să ţină şi să le stăpânească domnia ei, în viața ei”, cu obligatia de a le lasa, la moarte, nepoatei sale Florica. Actul a fost ulterior falsificat, numele acesteia fiind înlocuit cu cel al Marulei, pretinsa fiică naturală a lui Mihai Viteazul.
Viața tot mai zbuciumată a lui Mihai Viteazul, aflat mai meru în războaie cu turcii, dar și cu principii Transilvaniei și domnitorii Moldovei, dar și vârsta Doamnei Tudora – în jur de 65 de ani – au determinat-o, ca în octombrie 1599, să ia o hotărâre surprinzătoare, dar radicală: să se călugărească la Schitul Ostrov de pe Olt, primind numele monahal de Maica Teofana. De acolo a intrat pentru odihnă şi rugăciune la Mănăstirea Cozia, ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, unde avea să trăiască până la sfârşitul zilelor sale.
Parcă și în alegerea acestui loc este o predestinare dacă ne gândim că Teofana era plecată din Orașul de Floci, situat într-o zonă dăruită de Mircea cel Bătrân, prin hrisovul de danie din 8 ianuarie 1392, Mănăstirii Cozia pentru a administra, prin călugării ei, veniturile obținute din îndeletnicirile specifice Bălții Ialomiței!
Ilie Cioacă – Volumul „La Casa Tudorii”.
Editura METAMORFOSI, Slobozia 2023
Editat cu sprijinul Muzeului Județean Ialomița