Începutul sfârșitului… Martiriul lui Mihai Vteazul
Stăpânirea lui MihaiViteazul peste Țara Românească, Moldova și Transilvania a creat – nici nu se putea altfel! – nemulțumiri și conspirații, trădări și asasinate crude, viclene intervenții diplomatice imperiale, abdicări de la norme de loialitate!
Evenimentele s-a precipitat și ele au însemnat începutul sfârșitului!… Să le parcurgem!
– 18/28 septembrie 1600 – în bătălia de la Mirăslău, Mihai Viteazul sufere o grea înfrângere din partea oastei generalului Basta, în urma căreia pierdea Ardealul. A scăpat cu viaţă fugind de pe câmpul de luptă! Doamna Stanca şi cei doi copii, Nicolae şi Florica, au fost închişi, mai întâi în cetatea Gilău, apoi în Cetatea Făgăraşului, unde au rămas până în toamna anului 1602, fiind deposedaţi de toate bunurile de Ştefan Csáky, căpitanul general al Transilvaniei;
– 20 octombrie 1600 – după o luptă cu polonii, Mihai a trebuit să se retragă din Moldova, unde turcii îl numiseră domn pe Simion Movilă (1595 – 1606);
– 25 noiembrie 1600 – lângă Curtea de Argeş, Mihai pierde o altă luptă cu polonii, pierde și Țara Românească și este nevoit să ia calea pribegiei;
– 16 februarie 1601 – în memoriul adresat ducelui de Toscana, Mihai a scris: „Iar acuma am ajuns la acest capăt, pierzând toate lucrurile pe care le câștigasem din tinerețea mea până la bătrânețe, și țări și bogăție și soție și copii; si dacă aș fi pierdut tot din cauza vrăjmașilor, sau dacă mi-ar fi fost luate de vrăjmaș, nu m-ar durea atâta cât mă doare fiindcă au fost făptuite de aceia de la care nădăjduiam și așteptam ajutor și razim; Dumnezeu le vede”!
– 23 matie 1601- Mihai Viteazul este însoțit la Praga, la curtea lui Rudolf al II-lea de fiica sa Florica (1585-1629), unde uimește cu ”frumusețea ei orientală”, iar ”farmecele Floricăi îi seduseră pe toți”. Îndrăgostit, Rudolf al II-lea o cere în căsătorie, ”făcu pace cu tatăl ei, îl împăcă cu Basta, îi încredințează guvernarea Transilvaniei și-i numără 100.000 de ducați pentru cheltuielile de război”!!
– 3 aprilie 1601 – lupta de la Guruslău, unde oastea de mercenari a lui Mihai Viteazul care dorea recucerirea Transilvaniei și pentru constituirea căreia împăratul Rudolf al II-lea i-a pus la dispoziţie 100.000 taleri, a învins oastea lui Sigismund Báthory;
– 9/19 august 1601 – în dimineaţa în care Mihai se pregătea să plece din tabăra de la Turda spre Făgăraş, un detaşament de 300 de valoni, sub comanda căpitanului Jacques Beauri (după alții Raucigny) a plecat pentru a-l aresta pe Mihai, iar dacă se opune să-l omoare. Beauri, intrând în cortul domnitorului i-a spus: „Ești prins!“. Mihai i-a răspuns la fel de scurt „Ba!“, moment în care însoțitorii lui Beauri s-au repezit asupra lui, unul l-a lovit cu halebarda, un altul l-a înjunghiat în piept, iar altul i-a apucat sabia și i-a tăiat capul, iar corpul lui Mihai Viteazul a rămas dezbrăcat şi aruncat în praful taberei.
“Și cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu pentru că nu știuse, nici se prilejise sabia lui cea iute in mâna lui cea vitează”, consemnează cu amar Conica Țării Românești.
Cuvintele lui Nicolae Iorga sunt și ele emoționante: “Muri astfel cel mai mare dintre luptătorii noștri, în faptul unei zile de Duminică, la răsăritul soarelui, de mâna acelor pe cari-i dusese abia la biruință, din porunca unui oaspete pe care-l iertase de răul facut.” .
Într-un hrisov din 1612 se spune că ”Sluga domniei lui, Turturea paharnic, el a furat capul lui și l-a dus în țară, de l-a îngropat cu multă cinste, ca pe un domn”. După alte surse, capul Viteazului, “retezat de securile mișeliei și trădării”, a fost luat de comisul Radu Florescu şi dus în Țara Românească, unde a fost îngropat de Radu Buzescu și Florica, fiica lui Mihai, la mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște. „Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost Domn Țării Românești și Ardealului și Moldovei; cinstitul trup zace în câmpia Tordei și, când l-au ucis Nemți, ani au fost 7109 (1601), în luna lu august 8 zile; această piatră au pus jupân Radu Buzescu și jupânița eg. Preda” – scrie pe lespedea din Mănăstirea Dealu.
– 12/22 august 1601– Mihai a fost îngropat pe furiş. Trupul lui Mihai Viteazul se pare că a fost îngropat lângă Turda, unde Doamna Stanca a ridicat o capelă în stil bizantin.
Familia lui Mihai Viteazul (Doamna Stanca, Niculae Pătrașcu și Florica), care i-a fost alături în toată perioada domniei, pe toate câmpurile de luptă, militare sau diplomatice, a trăit și ea momentele dramatice ale martiriului voievodului, dar și prigoana anilor de după moartea lui, oropsită, necăjită și strâmtorată.
– septembrie 1602 – Doamna Stanca, Nicole Pătrașcu și Florica au fost eliberați din Cetatea Făgărașului și li s-a permis să plece în Țara Românească;
– 8 noiembrie 1602, Doamna Stanca și Florica merg la Mănăstirea Cozia s-o vadă pe Teofana, numele de călugărie al Teodorei, aflată aici din 1599 și care primise, în 1601, vestea asasinării lui Mihai;
– 6 decembrie 1602, toți trei pleacă la Viena, unde, Nicolae Pătrașcu (28 iunie 1584 -28 august 1627) cere autorităților austriece ”averea rămasă de la tatăl său”, pentru că ”se află într-o extremă sărăcie”.
– 1603 – Florica, s-a măritat în anul 1603 cu cu Preda Greceanu, postelnicul, având împreună trei copii: Buica, Ilina și Mihaiu;
– sfârșitul anului 1603 – Doamna Stanca a murit de ciumă şi a fost înmormântată în biserica Episcopiei din Râmnicu Vâlcea. Pentru cinstirea acesteia, la iniţiativa lui Nicolae Iorga, a fost ridicat la Făgăraş (cetatea îi fusese dăruită de Mihai Viteazul după cucerirea Transilvaniei) un bust, realizat de sculptorul Spiridon Georgescu, în 1938, pe al cărui soclu stă scris: „Aici a suferit toate umilinţele şi ameninţările, pentru că a cerut dreptate neamului său, chinuita şi apoi veşnic nemângâiata soţie a lui Mihai Viteazul, Doamna Stanca.”
– 1608 – Nicolae Pătrașcu pleacă la Brașov, împreună cu logofătul Stoichiță Râioșanu, pentru a angaja haiduci unguri și mercenari, cu intenția de a-l detrona pe Radu Șerban. Sunt arestați și trimiși în Țara Românească, unde Radu Șerban îl crestează la nas pentru a nu mai avea pretenții la domnie. S-a alăturat lui Radu Șerban, care l-a și căsătorit cu fiica sa, Anca, la Viena în 10 iulie 1618, cu care au avut doi fii, Mihai și Gavril și o fiică, Elena;
– 1616 – Florica se judecă cu sora sa vitregă Marula și câștigă ”pricina” pentru posesia asupra unor sate dăruite, printr-un hrisov din 1597, de Mihai Viteazul mamei sale Teodora, ”satele Studina Mesteacanului, Studina Barbului, Crușovul, Frasinetul de Câmp si Studinița Hameiului, cu obligația de a le lăsa, la moarte, nepoatei sale Florica”. S-a dovedit că hrisovul fusese falsificat, în loc de Florica fiind trecută Marula!
– 28 august 1627– Nicolae Pătrașcu se stinge din viață la Viena, bolnav de podagră (gută), hărțuit de creditori și sărac lipit pământului, la 43 de ani, vârsta la care murise și tatăl său, Mihai Viteazul!
Aceasta este povestea unei vieți zbuciumate, ”alcătuită din nesfârșite amănunte”, Nicolae Iorga, din care deslușim cu interes și încântare drumuri și legături inedite cu Ialomița ale fiului ei strălucit, Mihai Viteazul!
Ilie Cioacă – Volumul „La Casa Tudorii”.
Editura METAMORFOSI, Slobozia 2023
Editat cu sprijinul Muzeului Județean Ialomița
