Mihai Viteazul – fiul strălucit al Ialomiţei (IX)

Oraşul de Floci – redescoperirea unui oraş medieval dispărut

(Atestarea documentară)

Prima atestare documentară a Oraşului de Floci este consemnată într-un hrisov din 30 ianuarie 1431, al domnitorului Dan al II-lea (1422-1426 și 1427-1431), care, întărind brașovenilor privilegii acordate de Mircea cel Bătrân, îi menționa și pe ”floceni”.

Transcriem hrisovul pentru importanța și frumusețea sa narativă, cu sublinierile noastre!

Io Dan mare voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei, Scrie toată domnia mea întregii țări a domniei mele, celor mici și mari și tuturor târgurilor domniei mele și vămilor: rucărenilor și câmpulungenilor, arghișanilor și târgoviștenilor și săcuienilor și gherghișanilor și brăilenilor și buzoienilor și flocenilor și cetății de la Câmpulung și tuturor celorlalte târguri și vămi și altora, mari și mici. Și aceasta să știți, că s-a întocmit domnia mea cu brașovenii ca să neguțătorească oamenii domniei mele și să ducă la Brașov ce le va plăcea: fie ceară, fie său, fie argint, fie aur, fie mărgăritar, fie ce le va plăcea, iar ei să fie volnici să ducă la Brașov și să neguțătorească ce le va plăcea și să nu se teamă de nimic, pentru că a întocmit domnia mea. Și iarăși din Brașov să aducă în țara domniei mele ce le va plăcea și să neguțătorească fie postav, fie argint, fie florini, fie ce le va plăcea să aducă în țara domniei mele și să neguțătorească și să fie cum a fost în zilele părintelui domniei mele, Io Mircea voievod, tot așa să fie și acum slobode toate.

Și iarăși spun tuturor vameșilor câte vămi sunt și târguri în țara domniei mele, iar voi să luați vamă cum s-a luat și în zilele părintelui domniei mele, Mircea voievod, așa să luați și acum.

Și iarăși dacă cineva are vreo datorie la vreun om din țara aceea, el să-și găsească pe acel om care îi e dator și să-i plătească, iar de omul drept să se ferească ca de foc, pentru că cine va bântui pe omul drept pe unul ca acela îl voi arde cu foc. Iar altfel nu va fi, ci să-și afle datornicul și să-și ceară datoria de la el. Altfel să nu fie după porunca domiei mele.

Și a spus logofătul.

Io, Dan voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn.”

Voievodul Dan al II-lea, menționat în istorie și ca Dan cel Viteaz, a domnit cu întreruperi din 23 octombrie 1422 până în 14 iulie 1431, în alternanță cu vărul său, Radu al II-lea Praznaglava („chelul”), domn al Ţării Româneşti între 26 mai 1420 și 6 aprilie 1427, fiul nelegitim al lui Mircea cel Bătrân.

Documentul domnesc de atestare a ”flocenilor” nu este identic și nu reprezintă începutul așezării, pentru că sondajele și cercetările sistematice din situl arheologic au adus dovezi semnificative de locuire din secolele al IX-lea – al XI-lea, specifice Culturii Dridu.

De asemenea, la 28 iunie 1358, în diploma acordată negustorilor brașoveni de regele maghiar Ludovic cel Mare, suzeran peste “Valachia Transalpina” din 1343, pentru a ” trece slobod şi neturburat cu mărfurile voastre şi orice fel de lucruri, între Buzău şi Prahova, adică din locul unde se varsă la Dunăre râul numit Ialomiţa până în locul unde se varsă de asemenea în Dunăre râul numit Siret şi să nu vă poată opri nimeni pe nedrept în această trecere a voastră” este ușor de identificat așezarea, chiar dacă nu este numită!

Mai târziu, domnitorii Vladislav Vlaicu (1364 – 1377), Mircea cel Bătrân (1386 – 1394/1395 și 1397 –  1418) și Mihail I (1418-1420) au menținut sau întărit privilegiile comerciale acordate negustorilor braşoveni pe rutele de negoț din sud-estul Țării Românești, pe vremea domniei lui Mihail I înființându-se, probabil, punctul de supraveghere a graniţei şi vadul de trecere în Dobrogea de la vărsarea răului Ialomiţa în Dunăre.

În aceste condiții preexistente, apare hrisovul lui Dan al II-lea care atestă documentar Orașul de Floci, dar reconfirmă două rute comerciale importante, dinspre Transilvania și Moldova spre târgul și vama care vor influența dezvoltarea rapidă a aşezării.

Întărind Mănăstirii Cozia bălţile ”de la Săpatul la gura Ialovniţei”, printr-un hrisov dat la 15 ianuarie 1467, Radu cel Frumos (domn al Țării Românești de patru ori:1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475) stabilea hotarul în prezenţa unor martori, între care slugile domneşti Petre Pârgarul şi Buduşlov, amândoi de la ”Floci”, fiind documentul în care apare pentru prima dată denumirea de Floci.

Actele domnești ulterioare datei de 15 ianuarie 1467, originale, redactate în slavonă – uricul lui Ștefan cel Mare din anul 1473, scrisoarea lui Vlad Voievod în 1491/1492, daniile lui Radu cel Mare din 1505 și 1507, uricul lui Vlad cel Tânăr din 1510, hrisovul lui Vlad Vintilă din 1534 – folosesc, exclusiv, denumirile de ”Floci” și ”floceni” și niciodată locuțiunea toponimică ”Târgul de Floci”!

Să facem și observația că, arc de destin peste timp, între Dan al II-lea, ”cel Viteaz” și Mihai Viteazul există parcă o simbolistică ezoterică încifrată sub numele Orașul de Floci!

 


Copyright 2022 - Ziarul Ialomița - All Rights Reserved