Personalitate emblematică și încă enigmatică a istoriei României, Mihai Viteazul este voievodul care a trăit intens domnia, între mărirea și seducția captivantă a puterii (”Cu capul plecat poate trăi un om, o vreme. Nu o țară, un neam, tot timpul!”) și tragismul epuizării soluțiilor politice și militare, întrebând și întrebându-se: ”Credeți voi că lumea se va tot împărți în neamuri călărite și neamuri călărețe?” Între revelația uniunii și comuniunii tuturor țărilor românești (”O țară se face pe același pământuri, cu aceeași limbă, cu aceeași strămoși, cu aceleași obiceiuri care treci din tată în fiu!”) și prăbușirea dramatică iremediabilă!
Elogiul marilor noștri istorici este relevant numai și prin citarea lui Nicolae Iorga: ”Mihai voievodul Valahiei strălucit în norocire şi nenorocire şi virtuos in amândouă”, ”strălucirea trecătoare a domniilor”, ”nerăbdător, pripit uneori, viața lui e o revărsare de foc”, ”ca trecerea unei comete” și a lui Nicolae Bălcesu: ”Norocit să facă unirea” !
Pentru Ialomița, atenţia deosebită acordată Oraşului de Floci se leagă şi de faptul că, aproape indubitabil, el stă sub semnul naşterii lui Mihai Viteazul, al petrecerii copilăriei şi al primei sale tinereţi pe aceste meleaguri, devenind fiul strălucit al Ialomiței!
Anul și locul nașterii lui Mihai Viteazul
Pentru anul nașterii lui Mihai Viteazul există un consens unanim acceptat – 1558, deși niciun izvor istoric autentic nu-l atestă!
S-a ajuns aici printr-o operație aritmetică simplă și logică! Aflat la curtea împăratului Rudolf al II-lea, în ziua de 23 februarie 1601, gravorul curţii, Aegidius Sadeler i-a realizat lui Mihai Viteazul un portret în aramă, cu următoarea inscripţie circulară: „Michael Waivoda Walachiae Transalpinae, utraque fortuna insignis et in utraque eadem virtute, aet. XLIII”, adică “în al 43-lea an al vieţii”. Scăzând 43 din 1601, rezultă 1558, considerat anul nașterii lui Mihai Viteazul.
În ceea ce privește locul nașterii voievodului, izvoarele istorice contemporane, ca şi tradiţia consemnată de cronica ţării încă din secolul al XVII-lea, sunt de acord că locul naşterii lui Mihai a fost aşezarea negustorească ialomiţeană – Oraşul de Floci. Cronicarul transilvănean Ştefan Szamoskozy, contemporan cu Mihai Viteazul, nota: „Locul unde s-a născut e Floch sau Floci, pe malul Dunării. (…) Acest Floci e pe malul Dunării, din jos de Brăila cale de o zi”. La rândul lui, cronicarul muntean Radu Popescu notează că Mihai Viteazul s-a născut ”undeva la Târgul de Floci, o localitate de la gurile Ialomiţei, acolo unde era adusă lâna oilor crescute pe câmpiile Bărăganului”. Istoricii care s-au aplecat asupra studierii vieții lui Mihai Viteazul sunt, în marea lor majoritate, adepții identificării Orașului de Floci cu locul nașterii acestuia.
Există opinii că sunt documente în custodia Academiei Române, precum şi specificaţii din Condica Episcopiei Râmnicului, care ar atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoeşti, localitate aflată pe partea stîngă a Oltului, în judeţul Vâlcea. Nimeni însă nu le-a prezentat public și n-a adus argumentele care să asigure credibilizarea acestor documente!
Controversa paternității lui Mihai Viteazul
Pe linie maternă nu sunt opinii contradictorii referitoare la recunoașterea Teodorei (Tudorii) ca mamă a lui Mihai Viteazul! Scria cronicarul Radu Popescu: ”era copilul din flori al unei femei care vindea rachiu la crâşma târgului. Se numea Tudora şi era o văduvă venită din Epir, fiind la origine grecoaică”. P.P. Panaitescu argumentează astfel: ”Cunoaștem pe mama lui Mihai Viteazul, care i-a supraviețuit, Doamna Tudora din Târgul de Floci, nimeni nu i-a spus soția lui Pătrașcu cel Bun”!
Neîndoielnic, elocvente sunt ”două declarații pe propria răspundere” – ca să vin în actualitate! – făcute de maica Teofana, numele de monahă la Mănăsirea Cozia al Tudorii (Teodorii). Într-o carte de danie și pomenire din 8 noiembrie 1601 (se împliniseră 3 luni de la uciderea domnirorului!) ea își spune ”eu Theofana călugărița, muma lui Mihai voivod (…), eu Theofana și fii-său Mihai vodă”. ”Testamentul” din 8 noiembrie 1602 dictat de Teofana călugărului Gavriil începea astfel: ”Eu roaba Domnului Iisus Hristos, călugăriţa Theofana, muma răposatului Mihai voevoda di în Ţeara Rumâneascâ” și continua cu ”mă ajunsese și vestea de săvârșirea zilelor drag fiului meu Mihai Voivod”, spunând că auzise “cu multu foc de moartea fiiu mieu şi de jalea domniilor voastre”(Doamna Stanca, nepoții Nicolae Pătrașcu și Florica n.n.).
Legătura trainică dintre Teodora și fiul său s-a păstrat toată viața! Mihai Viteazul şi-a iubit şi respectat mama, a ţinut-o necontenit lângă el în toţi anii domniei, alături de Doamna Stanca, prin locurile pe unde a trecut. O glorifica pretutindeni, iar actele vremii ne vorbesc „prea cu sfinţenie” despre ”cinstita şi de la inimă preaiubita maică a domniei mele, doamna Teodora”!
Asupra filiației paterne a lui Mihai Viteazul există controverse care au făcut să curgă râuri de cerneală! În ”Istoria Românilor”, Constantin C. Giurăscu afirmă că ”Originea lui Mihai Viteazul este o problemă nedezlegată încă, e un semn de întrebare al istoriografiei româneşti”.
Nicolae Iorga scria despre ”nașterea tainică și tăinuită” a lui Mihi Viteazul, ”traiul unui fecior de domn care își ascunde neamul” și că era ”fiu de greșeală și nu de cununie”! P.P. Panaitescu îl considera ”bastardul unei femei de rând” și spunea că ”Se pare că nu era nicio taină pentru nimeni că Mihai Viteazul nu era în adevăr fiu de domn”!
Controversa asupra paternității lui Mihai Viteazul s-a purtat pe două ipoteze:
– fiu nelegitim şi postum al domnitorului valah Pătraşcu cel Bun (martie 1554 – 26 decembrie 1557);
– fiu al unui negustor grec (”gelep”) din Constantinopol venit cu afaceri în Orașul de Floci.
Aceste ipoteze sunt surprinse convingător în cronica lui Radu Popescu: ”Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că este fecior lui Pătraşcu Vodă, iar cu adevărat nu se ştie, că nici un istoric de-ai noştri sau striin nu adeverează cine iaste şi cum au luat domnia, fără cât din auz unul din altul aşa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraş dela Floci, care fiind văduvă şi frumoasă şi nemerind un gelep (negustor), om mare şi bogat den Poarta împărătească şi în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme”.
Prima discuție în contradictoriu privind filiația paternă a pornit de la faptul că Mihai Viteazul, în multe acte domnești și în cronicile oficiale ale vremii, îndemnat probabil și de sfetnici din boierimea olteană pe care o reprezenta, s-a declarat ”fiul lui Pătraşcu Voievod” (domnul Țării Românești între anii 1554-1557), spunând-şi chiar Mihai Pătraşcu!
Era un subterfugiu des uzitat în epocă și chiar binecunoscut, pentru că legea Țării instituise norma imperativă care condiționa accederea la tronul domnesc numai dacă erai ”os domnesc”! (Peste cinci secole ”originea domnească” va fi înlocuită, tot imperativ, cu ”originea sănătoasă”!!) Pentru a-și întregi descendența domnească Mihai Viteazul și-a botezat fiul cu numele Nicolae Pătrașcu, conform obiceiului respectat cu sfințenie în cutumele românești de a da fiului numele bunicului patern! O explicație găsim la P.P. Panaitescu:”Mihai știa că e bănuit că nu s-ar trage din os de domn, a adaus acest nume fiului său ca dovadă pentru cei ce cârteau”!
Stratagema n-a reușit și a stârnit un val de îndoieli, critici și contestări vehemente în rândul cronicarilor autohtoni și străini apropiați epocii, diplomaților din vremea voievodului, precum și printre istoricii români de seamă ai secolului al XX-lea! Să dăm câteva citate elocvente! Marele vornic Radu Popescu: ”(…) s-a numit că este fecior lui Pătraşcu Vodă, iar cu adevărat nu se ştie” și că ” I s-au scornit nume că iaste fecior de domn”! P.P. Panaitescu: ”Se pare că nu era o taină pentru nimeni că Mihai nu era în adevăr fiu de domn” și că ”Și-a fabricat genealogia pentru a avea drept la tron”! Nicolae Iorga: ” El se coboară fără legitimitate din Pătrșcu”!
Toți cei care au cercetat, dar și infirmat și contestat descendența pe linie paternă a lui Mihai Viteazul din spița domnitorului Pătrașcu Vodă au pornit de la faptul că era aproape imposibil (”imposibilitatea morală” notează P.P. Panaitescu) ca Pătraşcu cel Bun să-l conceapă pe Mihai în ultimul său an de viaţă! Din luna mai 1557 era foarte bolnav, țintuit la pat, retras în zona Vălcii, unde solicitase sprijinul reginei Ungariei, Isabela, pentru a-i trimite un medic din Sibiu care să îl trateze. Pătraşcu cel Bun a murit a doua zi de Crăciun (27 decembrie) în anul 1557, oficial de moarte naturală, neoficial ”nu fără bănuieli de otravă”, cum nota Mihail Sigler. Acest cronicar sas contemporan domnitorului pune otrava chiar pe seama doctorului care îl trata, instigat de Doamna Chiajna și în urma uneltirilor marelui vizir Rustem Pașa, după cum se destăinuia Petre Cercel, douăzeci și doi de ani mai târziu solului francez Saint Bonnet!
În anul 1593, Mihai a fost nevoit să jure în faţa lui Alexandru cel Rău (august 1592 – septembrie 1593), împreună cu doisprezece boieri, că nu este fecior de domn! Deși făcut sub presiune, jurământul exprima… un adevăr!
Pentru a doua ipoteză, într-o cronică a vieții domnitorului scrisă pentru Curtea din Viena de armeanul Petre Grigorovici, om de încredere, general, diplomat și sol al lui Mihai Viteazul, este consemnat că acesta era ” fiul unei negustorese din Târgul de Floci şi că fusese conceput cu un negustor grec”.
În atari condiții și având în vedere că Mihai Viteazul a văzut lumina zilei în anul următor morții lui Pătrașcu cel Bun – 1558, ipoteza că Mihai este fiul ”frumoasei Tudora, rachierița” cu un negustor grec din Constantinopol venit cu afaceri în Orașul de Floci devine plauzibilă și acceptată de istoriografia românească.
Evidențiem două opinii excepționale prin puterea lor de sinteză despre originea lui Mihai Viteazul:
– Istoricul P.P. Panaitescu – ”A fost copilul țării din straturile ei adânci” !
– Ștefan Olteanu, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în istoria şi arheologia evului mediu românesc: ” Mihai Viteazul a fost fiul faptelor sale”!
Ilie Cioacă
Volumul „La Casa Tudorii”
Editura METAMORFOSI, Slobozia 2023