Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
Răcoritoare, aromată, gustoasă… Ce poate fi mai bună într-o zi călduroasă de vară decât o înghețată? Pentru mulți este doar un banal desert, dar nu toată lumea știe ce istorie se ascunde în spatele acestui preparat, aparent banal, dar atât de complex, în realitate.
Primele mărturii despre înghețată au apărut acum mai bine de 2000 de ani, în China, unde se spune că se făcea un desert din orez amestecat cu lapte de bivoliță, cu gheață și camfor și răcit în zăpadă. Mai târziu, înghețata a fost adusă în Italia, în 1298, de Marco Polo, în Franța, de Caterina de Medici, care, în anul 1553, la nunta ei cu Henric al II-lea al Franței, a servit un desert înghețat din multe fructe și cu multe arome. În America, înghețata a ajuns în anii 1700, datorită emigranților italieni, numiți „hokey-pokey”, nume care venea de la expresia „ecco un pocco!” („ia puțin!”), chemare cu care ei se adresau cumpărătorilor.
Băuturile cu gheață și deserturile înghețate existau încă din anul 4000 î.Hr, când, în Mesopotamia, nobilii construiau, de-a lungul râului Eufrat, case de gheață, pentru a elimina căldura verii și serveau băuturi dulci cu miere și gheață. În Atena, în secolul al V-lea î.Hr, zăpada era folosită pentru răcirea vinului, iar împăratul Nero (37-67 d.Hr) se bucura de băuturi răcoritoare cu nectar, fructe și multă gheață. El folosea sclavi care aduceau zilnic transporturi de gheață din Munții Apenini la Roma. Se spune că și Alexandru cel Mare, în timpul asediului Petrei, a pus să se sape treizeci de gropi pe care le-a umplut cu gheață și zăpadă și le-a acoperit cu un strat gros de frunze. Gheața era folosită pentru a prepara băuturi, dar și pentru a-i răcori pe soldați.
În lumea islamică, băuturile îndulcite, răcite cu zăpadă și cele făcute din lapte congelat în forme, erau, de asemenea, destul de populare. Termenul englezesc „șerbet” provine din cuvântul arab „sherbet”, ce definește o categorie largă de băuturi îndulcite și răcite cu zăpadă. Lumea arabă era familiarizată, încă din secolul al XIII-lea, cu faptul că gheața amestecată cu sare punea în mișcare o reacție chimică exotermă, care crea o suspensie de absorbție a căldurii, cu un punct de îngheț mai scăzut decât al apei normale. Cufundate într-o baie de saramură exotermă, cristalele de gheață formate erau amestecate regulat, rezultând o spumă înghețată.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, America devine un centru de inovație în materie de înghețată. În anul 1874, un farmacist din Philadelphia amestecă primul sifon cu gheață, iar în anul 1880 apar primele cupe de înghețată comestibile. Cornetul de vafe este introdus în anul 1904, la Târgul Mondial din St. Louis, iar înghețata pe băț, numită popsicle, a fost brevetată în 1932. Iaurtul înghețat a fost introdus mult mai târziu, în anul 1970.
Până în anul 1800, înghețata era un desert rar, exotic, savurat de cei bogați. Abia după 1843, a fost brevetată prima mașină de făcut înghețata, prevăzută cu manivelă mobilă și o paletă centrală, care, în 45 de minute, făcea o înghețată delicioasă. Inventatoarea acestei mașini a fost newyorkeza Nancy M. Johnson, iar invenția ei a fost vândută rapid. În 1851, un anume Jacob Fussel, fermier, înființează prima fabrică de preparat înghețată, pentru a folosi tot surplusul de lapte obținut de la animalele sale, și deschide și magazine în care comercializa înghețata. Mulți i-au urmat exemplul, așa că înghețata a devenit un desert accesibil pentru populație.
În Țările Române, Constantin Brâncoveanu, domnitor ale cărui tabieturi erau asemănătoare cu acelea de la cele mai sofisticate curți renascentiste, a servit pentru prima dată la curtea sa deliciosul desert. Domnitorul avea chiar și un ghețariu/legniță săpat în pământ, iar slujitorii se îngrijeau ca în acesta să fie sorbeturi, fructe, vin și apă.
În patrimoniul Muzeului Național al Agriculturii se găsește o mașină pentru preparat înghețata, obiect ce provine din București, achiziționat prin donație, în anul 2005. Este produs de Fabricile RELIANCE HUSQVARNA SWEDEN 2QTS, fabrici înființate în anul 1689, în Suedia, inițial ca fabrici de produs armament. Pe măsură ce nevoia de arme a scăzut, compania HUSQVARNA și-a diversificat activitatea și a început să producă și alte produse, mergând de la mașini de cusut, la arme de vânătoare, sobe pe lemne, mașini de tocat, biciclete, mortociclete, cuptoare cu microunde și multe altele.
Mașina noastră de preparat înghețata este formată dintr-un vas cilidric din metal, prevăzut cu un ax agitator cu două palete și un capac cu roată dințată și manivelă. În vas se punea crema pentru înghețată și era scufundat într-o găleată din lemn care conținea un amestec de gheață și sare. Pe măsură ce crema era amestecată, ea se lega și rezulta înghețata.
(Surse: https://www.history.com/news/where-do-ice-cream-sorbet-frozen-desserts-come-from; https://www.husqvarna.com/ro/cautati-si-descoperiti/istoria-husqvarna-peste-325-de-ani-de-inovatii/; https://www.neica.eu/the-history-of-ice-cream/)
Muzeograf Petre-Filip Magdalena
Foto: Elena Slujitoru